(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Cauza a tot ce se întâmplă este întotdeauna Creatorul
Totul în Univers se rezumă la Creator şi Creaţie – Bore ve Nivra. Cel creat, haNivra, se numeşte omul, care nu-L simte pe Creator dar are capacitatea să se identifice cu credinţa în existenţa Lui şi în unicitatea Lui, adică să accepte ideea că numai Creatorul există şi controlează absolut tot. Cabala defineşte „credinţa” ca percepţia Creatorului. Cât timp nu este realizată cu totul perceperea Creatorului, credinţa este „cu garanţie limitată”.
Omul, trăind în lumea aceasta prin respectarea legilor spirituale, a ajuns la împlinirea scopului său suprem. Permanent unificat cu Creatorul, realizează că orice, de la binele şi răul aparente, îşi are originea în Creator. Omul are doar un scop către care tinde neîncetat, cu toate dorinţele: acela de a se încânta. Astfel a fost creat omul, acesta este scopul Creaţiei, aceasta este voinţa Creatorului. Totuşi, Creatorul are un anumit proiect, nu prea uşor de înţeles şi de urmat, pe care omul este obligat să-l urmeze, pentru a se încânta. Toate peripeţiile vieţii, din prezent, trecut şi viitor, toate sunt roadele acestui program, toate au fost programate de Creator, trimise de Sus. Doar la sfârşit, în starea de Gmar haTikun, sau Sfârşitul Rectificării, vom înţelege însemnătatea acestor întâmplări, rolul lor în perfecţionarea noastră, a fiecărui individ în parte.
Înainte de Gmar haTikun, pe drumul îndelungat înspre aceasta, durerile prin care am trecut ni se par inutile, fără rost. Orice „palmă” primită ne face să uităm că suntem cu totul dependenţi de Creator, ca argila în mâinile sculptorului. Imediat sărim să ne luptăm cu cei care par sursa suferinţelor noastre. Tot mereu uităm care este cauza tuturor întâmplărilor prin care trecem, anume Creatorul. Nicidecum vreo persoană !
Este necesar să ne aducem aminte, iarăşi şi iarăşi, că originea absolută, a tot ceea ce se petrece, este Creatorul! Şi în acestea sunt incluse bine înţeles, faptele omului. Este chiar interzis să vedem în cele întâmplate vreo sursă exterioară, sau pe noi înşine, nici măcar cât un fir de păr! Deci, totul rezultă din programarea divină a Creatorului. A uita acest lucru, duce la pierderea senzaţiei Creatorului, iar după aceasta, la ascunderea Sa totală – Hester Maleh Şeloh. De aceea învăţarea şi interiorizarea acestui fapt este posibilă doar prin exersarea individuală neîntreruptă. Chiar şi cel care deja înţelege şi acceptă faptul că totul este condus şi programat de Sus, are câteodată momente de uitare. Iată cum se succed evenimentele: la început Creatorul dăruieşte omului cunoaşterea (Da’at) şi sentimentul (Hargaşa) privind Guvernarea sa Supremă. După aceasta îi trimite evenimente neplăcute, problematice, care îl fac să sufere mai mult sau mai puţin. În culmea acestor trăiri, omul tinde să uite de unde provin aceste suferinţe, şi de ce. Pe moment, îi apare cate o scăpărare în ce priveşte sursa şi înţelesul celor petrecute, însă acestea se evaporă repede din cauza durerii.
Omului îi este foarte greu, chiar în momentele de luciditate în care este conştient de sursa suferinţei, să abdice şi să ceară singurul ajutor posibil, acela provenit de la Creator, renunţând să încerce să se salveze singur. Deci, recapitulând: sentimentele se succed în următoarea ordine: pe calea omului înspre Creator, opune rezistenţă o forţă impură, sau o idee, care-l derutează, trăgându-l departe de cale. În ciuda acestor forţe care îi sunt obstacol în drum, omul trebuie să înainteze cu incăpăţânare pe calea care conduce la Creator, pentru a se reuni cu El. Omul, HaAdam, este unit cu Creatorul precum un prunc în poalele mamei sale. Dar forţe şi idei străine încearcă să-l îndepărteze de Creator, ca să înceteze să-L mai simtă pe El şi Guvernarea Sa!
Creatorul ordonă omului să apere uniunea lor, dar inamicul este mereu în ofensivă, dându-i ocazie omului să-l cofrunte, curajos şi viteaz. La sfârşit, omul îşi dă seama că toate stările care i–au stat împotrivă, şi contra cărora s-a luptat, i-au fost trimise de Creator, anume pentru a-l căli, pentru a-l face să progreseze în studiul său, pentru a-l înălţa. Drept rezultat al acestor lupte interioare, omul realizează şi cunoaşte Guvernarea Sa, cunoaşte iubirea Creatorului. În urma reunirii cu Creatorul, omul înţelege sensul luptelor prin care a trecut, înţelege că nu a suferit fără rost.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)