(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Cel care îl justifică pe Creator, îndreptăţindu-L (Maţdik) devine el însuşi unui dintre cei drepţi (Ţadik)
Ţadik se numeşte cel care-L îndreptăţeşte pe Creator şi guvernarea sa, de care depinde destinul său, fie că se simte bine sau nu. Adică, independent de inimă, trup şi raţiune. Cel care justifică orice senzaţia care-i este trimisă de către Creator, devine cel drept – Ţadik, şi progresează spre gradul spiritual următor. Astfel, face pasul numit “pas pe dreapta”, apropiindu-se şi mai mult de Creator. Omul care înfruntă propria stare, fără să clipească, acceptând ceea ce simte, oricum ar fi, şi chiar fără a înţelege rostul celor ce i se întâmplă, acela face pasul următor denumit “pasul pe stânga”. Progresul spiritual depinde de amândoi aceşti paşi, necesitând alternanţa între cele două linii, cea dreaptă şi cea stângă, care se repetă neîncetat.
Omul care îndreptăţeşte fiecare acţiune a Creatorului, atât faţă de el cât şi faţă de toată lumea, poate fi numit Ţadik Gamur, adică cel drept desăvârşit. Acest fel de om este detaşat de dorinţele egoiste, rămânându-i doar voinţa de a aduce bucurie. Perceperea realităţii încetează de a mai fi legată de interesul personal, de aceea nu mai este posibilă repetarea prăbuşirii spirituale, ca mai înainte. El primeşte de acum totul în mod pozitiv, totul petrecându-se în ceea ce-l priveşte, numai spre bine.
Gradul de Ţadik nu este culmea aspiraţiilor omului aflat pe drumul spiritualităţii, ci este alipirea la Creator. Pentru aceasta, omul părăseşte egoismul, după o reevaluare critică. Pe parcursul acestei reevaluări, ego-ul este readus şi ataşat dorinţei de a-L încânta pe Creator. Prin ego-ul reapărut sub o nouă formă, Ţadik-ul are posibilitatea să extragă încântarea necesară atât pentru a oferi bucurie Creatorului, cât şi pentru a se bucura pe el prin această dăruire..
Este similar altruistului din această lume, cu deosebirea că acesta este încântat prin ego-ul care trage folos din a dărui altora, desi, totuşi, cu intenţia de se încânta pe el însuşi, nu pe Bore, Creatorul. Tot aşa, un om care este invitat la masa prietenului său, va da satisfacţie acestuia doar dacă va gusta cu poftă din cât mai multe din felurile anume pregătite pentru el, oaspetele ruşinându-se totuşi să dea frâu liber întregii pofte, de faţă cu stăpânul casei. Doar când se convinge de faptul că prin încântarea sa îi face o plăcere imensă prietenului său, doar atunci se lasă şi el în voia plăcerii, fără a se mai ruşina, resimţind de acum o plăcere deplină.
Astfel, haŢadik, cel Drept, se foloseşte de dorinţa sa de a primi, în sens invers, şi cu ajutorul intenţiei de a-i oferi încântare Creatorului, o transformă în dorinţa pură de a dărui. Cel Drept este conştient de plăcerea resimţită de Creator, şi care provine de la plăcerea născută de lumina revărsată de Creator asupra celor creaţi de el. HaŢadik este conştient de faptul că trebuie să folosească egoismul în sens invers, adică să soarbă plăcere din a-i dărui Creatorului plăcerea resimţită de el. În acest fel, plăcerea nu-i va fi umbrită de ruşine, iar plăcerea este totală, perfectă, desăvârşită.
Drept rezultat, Creatorul şi omul devin echivalenţi şi prin faptă şi prin rezultat. Fiecare vrea să-l încânte pe celălalt; prin asta au parte amândoi de bucurie. Plăcerea de acest fel este de dorit şi e acceptată în Cabala, fără nici o limită sau restricţie. Cu cât este mai intensă plăcerea trăită de om, cu atât este mai elevat gradul spiritual la care a fost ridicat. Iar la această încântare este adăugată şi plăcerea sublimă a reunirii cu Creatorul, care duce la dobândirea forţei infinite, la controlul, măreţia şi senzaţia eliberării de grijile cotidiene. Gradul de Ţadik, cel Drept, este doar o etapă obligatorie în drumul spre rectificarea intenţiilor noastre: pentru ce şi pentru cine suntem obligaţi să ne încântăm.
După dobândirea gradului de Ţadik trebuie să depunem un efort suplimentar pentru a ne elibera de sentimentul de ruşine prezent în timpul acceptării plăcerilor de la Creator.
„Multe sunt gândurile din inimă, şi vor trezi sprijinul Creatorului”
În lumea noastră, egoismul stăpâneşte în viaţa materială, ca o lege a naturii, fiind obligatoriu, iar altruismul este considerat o utopie. Pe treptele spiritualităţii relaţia se inversează, altruismul guvernează, el fiind legea, iar egoismul trebuie rectificat, pentru ca omul să se poată încânta prin Lumina Creatorului, dăruindu-I plăcere Lui prin aceasta. Lucrurile se complică din cauză că ne este ascuns Creatorul. Totuşi, plăcerea este intangibilă numai prin satisfacerea voinţei Creatorului, care este greu de împlinit de către om. Cabala explică voinţa Creatorului, dar omul nu poate concepe ceva împotriva voinţei şi dorinţelor sale. În prima etapă, omul este pur si simplu nevoit să creadă în binele oferit lui, prin studiul ştiinţei Cabala. Omul care încearcă să înainteze pe calea spiritualităţii, trebuie să analizeze fiece gând şi faptă, să facă mii de socoteli, în cercetarea privind voinţele Creatorului. Lumea devine pentru el din ce în ce mai complexă, şi un singur adevăr i se clarifică din ce în ce mai concret, şi anume: „multe sunt gîndurile omului, iar ajutorul Creatorului îl va ridica”.
A munci pentru Creator – conform cu legea Sachar veOneş (“răsplată şi pedeapsă”) – se aseamănă cu slujba omului la un patron.
Cei care au o educaţie bazată pe legea Sachar ve Oneş – adică “după faptă şi răsplată”, împlinesc voia divinităţii pentru a obţine în schimb o răsplată. Şi este considerat ca muncind în slujba Creatorului. El este răsplătit prin plăcerile acestei lumi, sau va fi pedepsit prin suferinţă în lumea aceasta precum şi în lumea care va urma. Muncitorului îi este important salariul dar nu persoana pentru care munceşte. Invers, Omul care vrea să se dezvolte spiritual, să devină asemănător Creatorului, să-L servească fără nici un interes personal, se întreabă neîncetat pentru cine acţionează. Întrebare dificilă deoarece Creatorul, pare-se, nu are nevoie de nimic! El e desăvârşit, perfect. Iar dacă aşa stau lucrurile, tot ceea ce făptuim noi, e doar de dragul nostru? Şi atunci, pentru ce? În mod treptat, cei interesaţi în a evolua spiritual, vor ajunge la concluzia că răsplata lor constă în procesul însuşi al rectificării, proces care va avea loc până ce Creatorul îi va recompensa cu Sufletul, Lumina Creatorului.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)