(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Drumul descris mai sus aparţine nu numai indivizilor, ci şi întregii omeniri. Drumul nostru începe într-un punct în care noi suntem fixaţi pe dorinţele actuale, în lumea aceasta, şi continuă până la atingerea scopului pe care suntem obligaţi să-l împlinim. Acest final se numeşte punctul lumii viitoare (haOlam haBa). Drumul acesta se divide în patru stări spirituale. În prima stare Creatorul se ascunde cu totul, ceea ce duce la o neîncredere totală în existenţa sa, în Divina Providenţă. Omul se agaţă de puţinele puteri ale sale, crezând în forţele naturii, în destinul orb care îl stăpâneşte, şi acţionează întâmplător. Omenirea în totalitatea ei se află astăzi în această stare spirituală.
În această stare, sufletul (Neşama), trece printr-un proces de acumulare de experienţe, prin intermediul suferinţelor, pe care le întâmpină. Un om al cărui suflet a adunat experienţe destule, primeşte senzaţia primului grad în spiritualitate. Viaţa în acest grad, are rolul de a acumula şi mai multă experienţă sufletului prin suferinţele care îi sunt trimise.
În a doua stare, Creatorul încă este ascuns. Omul crede în principiul “răsplată şi pedeapsă”. Omul înţelege că toate suferinţele provin din lipsa de apropiere cu Creatorul, pe când plăcerile rezultă din legătura cu El.
Cu toate că omul se poate întoarce pentru un anumit timp la început, prin suferinţe, procesul primelor două stări va continua până la înţelegerea faptului că doar încrederea absolută în Guvernarea Divină îi poate da putere spre a-şi continua drumul. În primele două stări, omul are dreptul la liberul arbitru, poate alege între a crede sau a nu crede în Guvernarea Superioară. Cel care alege să creadă şi depune efort pentru a se întări în credinţă, în ciuda piedicilor puse în calea lui de Sus, va avea parte, după un anumit număr de eforturi, de revelarea Creatorului şi de spectacolul întregului univers.
În cea de-a treia stare, este revelat tabloul parţial al Divinei Providenţe, astfel omul îşi dă seama de cele câştigate prin faptele sale bune, şi de pedeapsa suferită în urma faptelor sale rele. În consecinţă, îi vine greu să nu facă bine şi să nu se îndepărteze de rău. Tot aşa cum nu putem renunţa la plăceri dinadins sau nu putem să ne facem rău în mod conştient.
Aceasta încă nu este starea finală în evoluţia spirituală; în această stare faptele noastre sunt prestabilite, nu avem aici nici o alegere, ele fiind determinate de dorinţa pentru răsplată şi de frica de pedeapsă. Deci urmează încă o etapă în dezvoltarea spirituală, în care omul realizează acţiunile Creatorului ca bune şi Binefăcătoare, în mod absolut, în orice situaţie.
În cea de-a patra stare, este relevat tabloul integral al Guvernării Lumii. În consecinţă, este dobândită înţelegerea totală şi perfectă privind guvernarea, care este bazată cu totul pe iubirea infinită a Creatorului faţă de Creaţia Sa, eliberată de principiul Sachar veOneş – răsplată şi pedeapsă.
Omul se înalţă până la acest grad spiritual sublim, prin capacitatea sa de a vedea iubirea infinită şi perpetuă a Creatorului faţă de Creaturile lui, necondiţionată de faptele lor, esenţa lor şi starea în care se află.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)