(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Omul, ca şi sugarul, cere doar să fie satisfăcut, iar consimţirea de a depune vreun efort depinde de plăcerea pe care o anticipează în schimbul acestuia. Odată cu apariţia intenţiei de a efectua o muncă spirituală prin studiu, trupul se revoltă pretinzând să fie răsplătit : ce profit voi avea din asta? La această întrebare există 4 răspunsuri:
1. Scopul este acela de a întrista – scopul cel mai rău, pentru că include în sinea sa dorinţa de a cauza rău altora.
2. Scopul este acela de a deveni cineva important prin studiul spiritualităţii, de a câştiga o poziţie înaltă, respectată: bani, căsnicie reuşită. Acest scop este preferabil primului, pentru că împlinirea sa se reflectă şi asupra altora. Adică, omul depune muncă de dragul altora, fiind răsplătit.
3. Scopul este acela de a primi răsplată numai din partea Creatorului, Creatorul fiind cel care ştie ce muncă interioară este depusă în timpul studiului Cabalei. Omul având acest scop nu este atras de cinste, ori răsplată din partea semenilor, ci doar din partea Creatorului. Însemnătatea acestui ţel constă în faptul că omul munceşte pentru Creator, de la El aşteptându-şi „plata”.
4. Scopul este acela de a lucra pentru Creator, cu intenţia de a i se dedica în întregime, fără a se aştepta la nimic în schimb.
Doar în cazul al patrulea egoismul rămâne fără nici un răspuns la întrebarea „ce voi caştiga din asta?” Acest om nu are răspuns, tot ce îi rămane este de a se îndrepta spre „credinţa deasupra raţiunii”.
Astfel stând lucrurile, omul lucrează în direcţia desprinderii de raţiunea şi de felul de a simţi pământeşti, spre a se îndepărta de pornirea de a judecata specifică inteligenţei.
El se dăruie cu totul, Divinităţii atotstăpânitoare, viaţă şi destin, având absolută siguranţă în Guvernarea Creatorului. Din acest moment el are responsabilitatea de a-şi concentra toate puterile, gândurile, simţămintele, spre Creator şi spre măreţia sa. Problemele cotidiene obligatorii le rezolvă ca de obicei, însă ideile şi dorinţele sale sunt îndreptate doar spre Creator. El respinge întru totul vocea interioară care îi judecă faptele. În aparenţă, se leagănă în vânt, fără terenul solid al raţiunii, însă de fapt el se află în Palatul Luminat al „credinţei deasupra raţiunii” – Emuna Lema’ala MI haDa’at.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Cele 4 ţeluri către care tind să ajungă “ucenicii” Cabalei