(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
LINIA DIN DREAPTA, LINIA DIN STÂNGA, LINIA DIN MIJLOC – ÎNĂLTAREA GRAD DUPA GRAD, PE SCARA SPIRITUALITĂŢII
Legea „liniei de mijloc” dictează progresul pe scara spiritualităţii. Pe fiecare treaptă este posibilă dobândirea încântării descrise în proverbul: ”care este cel bogat?” – „Cel fericit cu ceea ce are”. Omul se poate bucura de ceea ce posedă de parcă ar fi câştigat toate comorile lumii. Acest sentiment este posibil doar în măsura în care Il consideră pe Creator ca pe Stăpânul Universului, iar pe sine se consideră slujitorul Său plin de recunoştinţă. El găseşte bucurie în faptul că a fost ales de însuşi Creatorul, dintre miliarde de persoane care se află pe lume, indicându-i calea prin intermediul invăţătorilor şi a cărţilor.
Acest stadiu se numeşte Rectificarea „binelui”, sau Hafeţ Hesed, a fi doritor de a dărui. Pe această treaptă, omul nu se foloseşte de raţiunea sa; el se şi numeşte sărac în cunoaştere (Ani Beda’at). Încă nu a ajuns la perfecţiune. Aceasta imperfecţiune îşi are originea în faptul că pe această treaptă omul nu poate încă face legătura dintre faptele sale şi consecinţele lor spirituale. Cu alte cuvinte el acţionează din subconştient, bazându-se pe „credinţa deasupra raţiunii”, fără a înţelege ceea ce face.
Pentru a trece de la actele spirituale din subconştient, la acţionare spirituală conştientă, e nevoie de o străduinţă deosebită pentru a canaliza ideile, gândurile astfel încât tot ceea ce facem, să facem de dragul Creatorului. Aceste eforturi, care nu dau roade uşor, anulează senzaţia de satisfacţie, şi deja omul este nesatisfăcut de gradul spiritual la care a ajuns. Din contră recunoaşte tot mai clar că nu e de loc uşor să fie în poziţia de a oferi plăcere Creatorului, acţiunile sale chiar îndepărtându-l de acesta.
În aceasta stare omul are nevoie să-şi adauge „cunoaşterea” în măsură nu prea mare, dar suficientă pentru a atinge iarăşi senzaţia de perfecţiune. Această stare este numită “linia de mijloc”, iar adaosul de cunoaştere, “linia de stânga”, îl va aduce pe om la perfecţiune.
Cu alte cuvinte, după ce devine pregătit pentru a se desprinde de egoism şi a se ridica deasupra liniei de mijloc, de aici începe urcuşul pe linia dreaptă, pe care omul se simte pe deplin mulţumit, dornic să-L servească pe Creator fără răsplată. Se mulţumeşte cu credinţa în Providenţa sa proprie şi e convins că urmează calea dorită de Creator. Dar deocamdată lipseşte linia stângă, a autoanalizei, împlinirea la nivel sufletesc. Munca interioară a liniei din stânga este opusă celei a liniei din dreapta. În linia dreaptă accentul se pune pe măreţia Creatorului şi pe spiritualitate, fără definirea individului şi a condiţiilor vieţii particulare. Când omul începe să-şi analizeze propria stare în mod critic, pe linia stângă în ce priveşte spiritualitatea sa şi starea sa de perfecţiune, el descoperă cât este de fragilă aceasta, cât de imperfectă este desprinderea sa de egoism. El vede iarăşi cât este de neputincios şi invocă ajutorul Creatorului spre a-l elibera de slăbiciunile egoiste, slăbiciuni pe care nu le poate renega fără ajutorul venit de Sus.
Astfel sunt create în Adam două linii opuse: linia dreaptă, prin care simte că totul se află sub controlul Creatorului, deci totul este perfect, şi linia stângă, prin care se supune autocriticii, sentimentul perfecţiunii se destramă, şi el devine conştient de capcana egoismului din care se roagă să fie eliberat. De partea autocriticii vin vocile raţiunii care pretind iar şi iar de la Om să-şi întrerupă expediţia sa fără speranţă, de eliminare a ego-ului. În acelaşi timp acţionează forţele liniei din dreapta în care, deşi este prezentă contradicţia interioară, omul continuă totuşi să trăiască senzaţia de plenitudine şi linişte, care provin din credinţa în Divinitate şi în inteligenţa Sa infinită. Astfel, alegând drumul spiritualităţii, omul continuă să progreseze pe linia de mijloc. Pentru a menţine echilibrul, pentru a rămâne cu bucuria conferită de linia de mijloc, el trebuie să aplice din când în când o privire critică asupra introspecţiei liniei din stânga, pentru ca aceasta să nu dăuneze senzaţiei de plenitudine a liniei din drepta, care s-ar putea pierde. Astfel se înalţă Omul pe „cele 2 picioare” ale sale pe treptele spiritualităţii.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)