(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
În sferele spirituale, conceptele de spaţiu şi distanţă nu au sensul obişnuit
„Credinţa deasupra raţiunii” este singurul mijloc de a pune deoparte dorinţele egoiste, de a nu le folosi. Detaşarea de dorinţa de a înţelege, pentru a continua munca altruistă, are drept rezultat faptul că în cele din urmă omul va primi cunoaşterea şi înţelegerea în măsura potrivită nivelului său spiritual, astfel încât să nu-şi piardă credinţa. Deconectarea şi îndepărtarea de voluptăţile trupului, pentru scopul înalt de a dobândi noi mijloace de a se încânta, dincolo de cele limitate la material, au drept rezultat dobândirea „credinţei deasupra raţiunii”.
Calităţile omului ajuns la un nivel spiritual care îi permite munca altruistă, fără recompensă, devin identice cu cele ale Creatorului, ceea ce înseamnă „echivalenţă de formă” (Hiştavut haŢura). El dobândeşte plăcerile cele mai sublime, iar dăruirea îl apără de „ruşinea” de a primi de la Creator. Totodată, el se contopeşte cu Creatorul, în urma creării identităţii calităţilor lor. Pe baza legilor care stăpânesc lumea spirituală, numai disparitatea însuşirilor poate separa entităţile spirituale, în timp ce conceptele de distanţă şi loc nu există. Creatura şi Creatorul devin Unul, prin echivalenţa şi identitatea caracterului lor.
Senzaţia „cunoaşterii Superiorului” care umple tot univesul, care pătrunde totul, şi stăpâneşte peste tot, conferă omului sentimente autentice, de siguranţă şi de sprijin. Credinţa este singurul mijloc de împotrivire contra egoismului, salvându-ne atât din ego-ul nostru interior, cât şi din egoismul exterior, al lumii care ne înconjoară şi ne influenţează. Lucrurile exterioare pot dăuna numai în mod superficial, dar nu ating realizarea, cunoaşterea interioară.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)