(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Trebuie să continuăm să fim convinşi de faptul că orice se întâmplă în lume este sub controlul Creatorului, şi este trimis de El. Unii afirmă că până şi suferinţa este un dar, şi nu o pedeapsă. Această declaraţie este în mod natural afirmată de către Cabalişti, ei având capacitatea de a concepe tot ceea ce se întâmplă, ca izvorând de la Creator.
Cei care reuşesc să păstreze credinţa în justiţia Guvernării Creatorului, în stările dificile, vor reuşi să o vadă până şi în blesteme ca o binecuvântare. Însă, acela care, trecând prin greutăţi, nu se poate menţine în „credinţă deasupra raţiunii”, decade sufleteşte şi spiritual. Pentru că doar credinţa simplă, „deasupra cunoaşterii” sau Emuna Lema’ala Mehada’at, îl poate susţine pe omul aflat într-o situaţie dramatică. Căderea de la credinţă, în raţiune, care este opusă credinţei, îl aduce pe om într-o stare fără ieşire, in care este obligat să ceară ajutor, pentru a-şi regăsi credinţa. De fapt, durerea şi încercările prin care trece, întăresc forţa de a crede, şi oricum am examina acest proces, în cele din urmă suferinţele devin o Bracha (binecuvantare), chiar şi pentru cei care încă nu se numesc Ţadikim (cei drepţi). O rugăminte sinceră trebuie să provină din adâncul inimii, întrucât Creatorul aude numai cele petrecute în inima omului. Creatorul îl înţelege pe om chiar mai mult decât se înţelege omul pe sine însuşi. Doar El este Cel care trimite toate acele stări, sentimente, gânduri. În finalul acestui proces, niciuna dintre creaţiile Lui nu poate să evite scopul menit a fi împlinit, şi care era prezent de la bun început.
Omul se află în conflict: pe de o parte el doreşte să renunţe la plăcerile lumii noastre, dar această dorinţă este necristalizată. Nu se grăbeşte să părăsească familia, prietenii, şi lumea plăcerilor meschine. Îi este greu să lase în urmă încântările egoiste care-i pictează lumea în roz. Pe de altă parte el se roagă de Creator să-l elibereze de jugul egoismului. În adîncul inimii, speră să nu fie ascultat de Creator. Pentru rezolvarea conflictului spiritual, este necesară o pregătire anevoioasă, în urma căreia omul se convinge de necesitatea vitală în a alege altruismul versus egoismul său. Astfel de dorinţe nu cresc în om dintr-odată. Ele apar şi se dezvoltă treptat, sub influenţa îndepărtării şi a dorului după dulceaţa oferită de plăcerile spirituale, care îl luminează de departe, ca o promisiune.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)