(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Linia dreaptă, linia stângă şi credinţă deasupra raţiunii
Din când în când omul pune întrebări privind existenţa sa, sensul vieţii, sensul şi scopul creerii lumii, înţelesul eforturilor proprii. El se întreabă de asemenea, pentru ce sunt toate acestea, dacă oricum toate se aranjează până la urmă după cum vrea Creatorul. El reflectează asupra posibilităţii, aşteptărilor Creatorului privind unele făptuiri din partea omului. Toate aceste întrebări şi gânduri îi sunt trimise omului de către Creator. Ele îl derutează pe om, care se îndepărtează de drumul spiritualităţii. Acestea par a nu-i fi de nici un ajutor, dar de fapt ele au rolul de a-l căli în pregătirea pentru călătoria spre reunirea cu Creatorul, pentru că aceste probleme, întipărite anume în gândurile lui, îl învaţă să lupte şi să învingă forţele care îi stau în cale, pe calea spirituală. Creatorul, care este forţa unică şi voinţa unică, a creat totul pentru ca noi înşine să descoperim Scopul Creaţiei.
Piedicile pe această cale spirituală au rolul să ne producă sentimentul fricii (Yira), teama de posibilitatea că nu vom reuşi să ne împlinim scopul, rămânând pe vecie jos, teama de posibilitatea că nu vom ajunge să apreciem adevărata măreţie a Creatorului, singura în stare să ne convingă inima şi să ne conducă spre ieşirea din ego. Doar Creatorul ne poate deschide ochii şi inima să înţelegem cât de uriaşă este măreţia sa. Întrebările care ne-au derutat au menirea să ne producă frică şi sentimentul importanţei acesteia.
Una dintre întrebările mai neliniştitoare, caracteristică începătorilor, este disputa în jurul „ascunderii” Creatorului (Hester haBore). Omul presupune că prin descoperirea Divinităţii va avea puterea să-şi transforme natura din egoistă în altruista, astfel intrând sub domnia Creatorului. Adică – „pentru că eu nu am putere să mă schimb singur trebuie să vină Creatorul să efectueze această schimbare în locul meu, căci El m-a creat astfel şi, ca atare, doar El poate corecta ceea ce a creat”. Aşadar, bineînţeles că El poate să ne ofere şi să ne influenţeze de Sus, dându-ne voinţa pentru spiritualitate: deşteptarea din ceruri (Hitorerut mi Lema’ala), doar că, trezit astfel, omul va dori să se încânte pe el însuşi prin studiu, fiind sub controlul egoismului, fără să aplice liberul arbitru, şi fără să se elibereze de nevoia de „a se încânta pe sine” (leHenot leAţmo).
Creatorul vrea şi ţinteşte spre realizarea, prin liber arbitru şi numai prin el, a reunirii dintre cei doi, fapt care este chiar sensul Creaţiei. Numai eliberându-se de ego omul are şansa de a înţelege şi a alege în mod deliberat drumul spre spiritualitate.
Se disting două feluri de exerciţiu – Avoda, în categoria Emuna lemala mi haDa’at sau ”credinţa deasupra raţiunii”: prima categorie reprezintă lipsa alegerii, iar a doua categorie are loc prin liberul arbitru, pentru că omul dobândeşte cunoaşterea – Da’at. El înţelege toate cauzele pentru care trebuie să parcurgă drumul spre aşa zisa credinţă. Cu toate acestea el preferă să înainteze prin alegere, şi se străduieşte să-şi ducă la bun sfârşit munca prin „credinţă deasupra raţiunii” (nu fără raţiune, ci deasupra raţiunii care există deja!).
Munca spirituală care este efectuată în cadrul egoului, prezent deocamdată, duce la rezultate care-l încântă doar pe om. Munca efectuată după ce e descătuşat din lanţul ego-ului, prin iubirea faţă de Creator, conduce la roade care dau plăcere şi altora. Omul care se plânge de trecut îşi periclitează viitorul. Numai trăirea printr-o permanentă recunoştinţă şi reverenţă îndreptate spre Creator, face posibilă recunoaşterea dărniciei Lui. Doar o profundă apreciere a sprijinului oferit de Sus, permite păstrarea acestuia, fără să fie pierdut.
Înaintarea pe linia dreaptă reprezintă partea principală a muncii omului. Aceasta este reprezentată de senzaţia perfecţiunii, de recunoştinţă şi de bucuria de a fi dotat de Creator cu forţa şi dorinţa de a merge pe calea divinităţii şi a investi eforturi de dragul scopului, esenţei Emanaţiei.
Nu trebuie să conchidem prin aceasta că drumul pe linia stângă nu este obligatoriu. Dar sunt de ajuns 30 de minute zilnic de cântărire a dragostei de sine în contrast cu dragostea faţă de Creator.
În funcţie de cantitatea de ego descoperită, omul este obligat să se roage de Creator să-l menţină pe calea adevărului, în care se integrează ambele linii.
Munca Omului are ca obiect câteva subiecte: unul dintre ele este privitor la studiul misterelor şi cunoaşterea căilor Creatorului cu scopul de a îndeplini voinţa Divină. Un alt subiect este cel al rectificării sufletului nostru prin debarasarea de egoism, pentru a-l restitui rădăcinii ei, Creatorului. Un alt subiect este acela de a pregăti şi construi pasiunea de a-L revela şi cunoaşte pe Creator şi de a se reuni cu El, recunoscându-I perfecţiunea.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)