(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Credinţa înseamnă forţa care îl pregăteşte pe om pentru activitate, spre dezvoltarea spirituală. Deşi, la începutul acestui drum nu este încă posibilă percepţia Creatorului, întrucât omul nu are deocamdată calitatea de altruist, el posedă, totuşi, credinţă în atotputernicia Providenţei Supreme şi spre aceasta se îndreaptă el în clipele de profundă disperare, în mod instinctiv. Această trăsătură deosebită în om, credinţa, este plantată în noi special, ca să putem trece prin fazele de evoluţie spirituală, de la Hester Kaful, la Hester Raghil, şi până la Ghilui haBore, adică de la „ascundere dublă”, la „ascundere simplă” şi până la „revelarea Creatorului”. Generaţii succesive de oameni de ştiinţă cercetează şi descoperă secretele naturii, relevându-ni-le nouă. Dacă se investeau din partea omenirii tot atâtea resurse pentru a descoperi Divinitatea, El ni s-ar fi revelat, în aceeaşi măsură precum ne sunt clare legile Naturii, totuşi nu sunt mulţi acei oameni de ştiinţă care s-ar dedica cercetarii scopului existenţei, al Creaţiei !
În majoritatea lor, aceştia neagă chiar existenţa unei Guvernări Superioare. Motivul acestei împotriviri a oamenilor de ştiinţă este faptul că au fost înzestraţi special cu o raţiune puternică şi o dorinţă interioară irezistibilă spre a face descoperiri în domeniul materiei. Iar în noi, cei îndepărtaţi de ştiinţă, a fost înrădăcinată credinţa instinctivă, în totală contradicţie cu raţiunea lor.
Natura şi universul sunt poziţionaţe în faţa noastră astfel încât neagă Guvernarea Supremă, astfel omul de ştiinţă, în care nu este înrădăcinată forţa credinţei în Creator, nu are posibilitatea să-şi formeze în mod independent această calitate. O altă cauză care întăreşte această înclinaţie, este faptul că societatea se aşteaptă din partea omului de ştiinţă la rezultate materiale ale cercetării sale. Omul de ştiinţă, fiind doritor de a satisface aceste aşteptări şi pentru a mulţumi lumea, cedează pretenţiilor acestora. Descoperirea Creatorului este misiunea cea mai dificilă de realizat pentru omul de ştiinţă. Deoarece lucrurile cele mai preţioase din lume se găsesc în cantităţile cele mai mici, ele se pot descoperi cu mare dificultate, iar omul de ştiinţă caută să evite un eşec care este aproape sigur. Prin evadarea din influenţa opiniei publice (Da’at karov) şi aprofundarea credinţei în mod individual, este posibilă apropierea de percepţia Creatorului.
Forţa Credinţei, este identică în intensitate cu restul forţelor dăruite Omului de Lumina Creatorului.
Unicitatea Credintei constă în faptul că este capabilă să-l aducă pe om în contact cu Creatorul. Dobăndirea Creatorului se aseamănă cu dobândirea cunoaşterii. La început munca omului constă în a cunoaşte la gradul cel mai înalt, iar apoi el se foloseşte de ceea ce a dobândit. Desigur, la început este greu. Roadele le culege cel care şi-a atins ţelul şi a pătruns în lumea spirituală. Omul care progresează spiritual, va dobândi cunoaşterea absolută a Emanaţiei tuturor Sfirot, cu tot ceea ce cuprind ele. De asemenea,va dobândi cunoaşterea tuturor reîncarnărilor sufletelor şi toate stările, în toate timpurile, de la începutul Emanaţiei şi până la sfârşitul ei, şi are parte de senzaţia de voluptate, de infinit, a Creatorului.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)