(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Avraam – linia dreaptă, credinţă deasupra raţiunii – era gata să-şi sacrifice fiul, pe Isac – linia stângă, raţiunea, critica stării spirituale – pentru a păşi mereu pe linia dreaptă. Drept rezultat, el a urcat la linia de mijloc, care conţine atât linia dreaptă cât şi linia stângă. O credinţă obişnuită este o credinţă fără atitudine critică, fiind numită de obicei credinţă sub raţiune. Credinţa care are loc în paralel cu analiza raţională, se numeşte credinţa prin raţiune. Credinţa deasupra raţiunii este posibilă după analiza şi critica stării date, chiar împotriva ei.
Omul care vede că nu a ajuns la nimic prin credinţă, şi persistă totuşi în a crede din tot sufletul, ca şi cum totul i-ar aparţine, are dreptul de a fi numit om cu credinţă deasupra raţiunii, întrucât s-a confruntat cu porunca raţiunii, având astfel parte de linia de mijloc.
Prin „credinţă deasupra raţiunii”, omul nu se aşteaptă la răsplată.
Omul lucrează într-un loc de muncă o oră pe zi, şi nu şi-a întâlnit colegii de lucru, care şi-au primit deja salariul. Este rezonabil să presupună că este preocupat să-şi primească plata la timp. În schimb, un alt om, care munceşte 10 ore pe zi, are mult mai multă grijă să-şi primească răsplata. Dacă nici el nu şi-a întâlnit colegii, ca astfel să-şi liniştească incertitudinile în ce priveşte salariul şi să-şi sporească încrederea în patron, sau dacă a întâlnit colegii de lucru, dar nici aceştia nu au fost încă plătiţi, este normal să se teamă că a depus tot acest efort degeaba.
Şi ce să mai spunem despre omul care lucrează fără întrerupere zi şi noapte, pe când patronul îi este necunoscut, ascuns, iar salariul nu mai soseşte? Este clar că el este cel mai îngrijorat de cele ce i se vor întampla dacă nu i se va plăti salariul atât de aşteptat. Altfel este situaţia celor care merg pe calea „Credinţei deasupra raţiunii”, aceştia nefiind preocupaţi de recompensă pentru munca depusă. În schimb, ei au o nevoie enormă de a-şi atinge scopul, de a-L cunoaşte pe Creator, nevoie care-i face să uite de aceste griji, ba chiar, dimpotrivă, ei se împotrivesc primirii unei recompense. Aceştia nu caută plăcere, ci sunt în fervoarea căutării de absolut. Acestor oameni Creatorul le va revela în întregime cunoaşterea Creaţiei.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)