(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Procesul de progres spiritual nu este obligat să treacă totdeauna prin suferinţă. Un copil care e obligat să mănânce va creşte sigur, dar plăcerea sa este distrusă. O astfel de înaintare, fără durere, se cheamă că „e pe contul Celui Superior”. Omul cu „poftă” de a evolua spiritual, care a înţeles necesitatea aceastei dezvoltări spirituale, ori a trăit încântarea prin Lumina Superioară, dorind-o şi mai mult, poate înainta pe treptele spiritualităţii fără suferinţă, ba chiar delectându-se cu acest proces al vieţii şi cu cunoaşterea spiritualităţii.
În procesul denumit în Cabala “supt”(Yenika) se petrece în mod intens şi penetrant, pană în adâncul inimii omului, perceperea distincţiei dintre Bine şi Rău.
Se poate face comparaţia cu mama care-şi apropie copilaşul de sân pentru a-l alăpta; tot aşa înţeleptul primeşte de la Lumina aflată în entitatea spirituală superioară şi percepe în profunzime prăpastia cuprinsă între “bine” şi “rău”.
Apoi, precum mama se desprinde de bebeluş, cel înţelept rupe contactul cu superiorul. Prin această desprindere un înţelept pierde acuitatea observării diferenţei enorme dintre bine şi rău. Scopul acestui sistem este ca înţeleptul să fie în stare să pretindă Creatorului mijloacele care să-i permită să facă diferenţa între bine şi rău, în aceeaşi măsură cu Superiorul.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)