CU AJUTORUL CABALEI PRIN SUFERINŢĂ

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

Două drumuri îi sunt deschise omului în direcţia evoluţiei spirituale: calea Cabalei şi calea suferinţelor. Natura ne îndeamnă să evităm tot ce ne provoacă durere. Prin această însuşire Creatorul încearcă să ne apropie de ceea ce e bun. El neutralizează plăcerile lumii materiale şi creează plăceri în lumea spirituală, lumea altruismului.

Pe calea Cabalei, în ciuda delectărilor din lumea noastră, se merge prin metoda “credinţei deasupra raţiunii”, descrisă în capitolele precedente, spre Scopul Creaţiei. Prin această metodă omul se poate elibera de egoism, iubirea de sine, şi se dăruieşte cu totul iubirii Creatorului. În contrast cu cealaltă cale, a suferinţelor, această cale e presărată cu bucurie şi cu linişte sufletească, conferind totodată deplina încredere în reuşita de a împlini scopul vieţii, cât mai curând şi fără durere.

Cabala ca poţiune a vieţii şi Cabala ca poţiune a morţii – totul depinde de felul în care o studiem. Calea suferinţelor este evoluţia firească, graduală spre spiritualitate. Pe această cale păşeşte omenirea, fără a fi conştientă de ea. Lumina înconjurătoare, Ohr Makif, acţionează asupra acelora care nu au încă pregătit vasul spiritual, capabil să primească lumina interioară, Ohr Primi.

Pe calea Cabalei, Ahişena, evoluţia este rapidă şi fără durere. E scris în Tora: Israel sare peste timpuri. Această cale se parcurge în mod individual, prin contactul cu Creatorul, şi mergând pe cele trei linii. Prescurtarea drumului către spiritualitate, a timpului rectificării, este destinată acelora care doresc să fie Israel (Yaşar El).

Nu este uşor să ajungi la credinţă fără a trece prin focul suferinţelor care să te împingă înspre căutarea ei. Crezând în Guvernarea caracterizată prin „răsplată şi pedeapsă”, descrisă mai sus, omul se convinge că rezultatele muncii sale sunt direct proporţionale cu efortul investit. Creatorul  oferă celor dornici de El, gânduri şi fapte bune, însă omul singur este responsabil pentru edificarea credinţei proprii, pe care o va dobândi doar cu ajutorul cărţilor şi al prietenilor de studiu. Cu toate acestea după ce a ajuns la credinţă, omul trebuie să dea creditul pentru succesul realizat,  Creatorului, care i l-a făcut cadou.

Prin modul în care foloseşte omul Cabala, el îi hotăreşte influenţa asupra sa: ori o transformă în poţiunea vieţii, prin care să-şi consolideze voinţa de a muncii şi puterile pentru acest lucru. Ori, dimpotrivă, poate să decidă că totul depinde numai de Creator, că nu e nevoie de nici un efort din partea lui, astfel el transformă Cabala în poţiunea morţii împotriva sa. Este interzis să renunţăm la străduinţa de a atrage spre noi ceea ce doreşte Creatorul să ne ofere. La început omul primeşte de Sus senzaţia spiritualităţii, care îl înalţă. Mai târziu soseşte etapa efortului pentru fortificarea forţelor sale de spirit şi a încrederii în propriile puteri în a se înălţa şi mai sus. În măsura în care e recunoscător pentru gradul la care a ajuns, omul este pe drumul dorit. Însă dacă inima îi este nelimpezită şi chiar îndrăzneşte să pretindă bunuri pentru el însuşi, locul pe treapta spiritualităţii îi este în pericol!

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!