(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Nu este posibilă dobândirea unei ştiinţe fără o pregătire sufletească corespunzătoare, care duce la înţelegerea necesităţii studiului respectiv. Pe măsura setei de cunoaştere este şi investiţia eforturilor din partea omului, pentru a o dobândi. Acestea două sunt condiţiile care mobilizează omul în munca spirituală: setea minţii de a cunoaşte, şi consimţirea inimii de a depune efortul necesar. Este nevoie de mari eforturi pentru a pregăti mintea şi inima spre a înfăptui, şi este necesar un mare efort pentru a le face să acţioneze. Tot ce se cere de la Om este investiţia acestor eforturi – acesta este singurul lucru care depinde de om. Cunoaşterea o va primi în cele din urmă de Sus, neavând de fapt puterea să influenţeze cursul acestui proces. Deşi omul nu are posibilitatea să schimbe mersul lucrurilor, cunoaşterea spiritual şi senzaţiile spirituale, pe care le va primi de Sus, le va primi exact în aceeaşi măsură în care le pretinde, şi exact pe măsura pregătirii interioare.
Atunci când se îndreaptă înspre Creator cu vreo cerere, omul nu are încotro: trebuie să se folosească de voinţa sa egoistă, el nu are posibilitatea de a cere ceea ce încă nu cunoaşte. Însă, Creatorul nu poate răspunde cererilor egoiste, materiale. Dacă, însă, omul cere să fie eliberat de jugul egoismului, cu suferinţele cauzate de el, şi să devină plin de trăsături altruiste, Creatorul îi răspunde imediat printr-un dar, care era pană atunci necunoscut omului, anume darul de a fi altruist. Chiar şi după accesarea lumii spirituale, prin rectificarea însişirilor sale egoiste, cabalistul are încă nevoie de sprijinul celor din jur. Prin trăirea evenimentelor acestei lumi, el absoarbe dorinţele egoiste ale tuturor celorlalţi, şi le rectifică. Astfel ajută omenirii întregi să ajungă în viitor la munca spirituală conştientă. Lui îi dăruieşte dorinţele şi omul simplu, care îi ajută într-un un fel, tehnic. Astfel, cei drepţi preiau voinţele şi dorinţele celorlalţi, spre a le include în rectificările pe care le efectuează.
Tot astfel, studentul care îşi ajută mentorul înţelept, este avantajat mai mult decât prin studiul textului, care se caracterizează printr-o motivaţie egoistă, deci neputincioasă în a-l elibera de egoism. Pe când, serviciul oferit, din încrederea în superioritatea spirituală, nemasurabilă, a învăţătorului său Mekubal, are mai mult de oferit, fiind mai aproape de asimilarea trăsăturilor altruiste şi a credinţei.
Are mai mari şanse de a se înălţa spiritual, acel student care este mereu în umbra înţeleptului, fiindu-i devotat mai mult decât ceilalţi, de aceea spiritualitatea nu se poate lăsa moştenire ci este transmisă de la Rav (cel superior), la Talmid (student).
Pană la „ultima generaţie”, astfel stăteau lucrurile! Dar în generaţia de astăzi, mulţi transmit ştiinţa şi poziţia lor, lăsând-o moştenire. Ştiinţa lor este numai la nivel material. Totuşi, cei care trăiesc în spiritualitate, fiind legaţi spiritual de Creator şi de studenţi, transmit cele ştiute de ei doar acelora care sunt capabili a primi această moştenire. Deci, celor mai apropiaţi ucenici.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)