DE LA ALTRUISMUL ŞI ECHIVALAREA CALITĂŢILOR …

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

De la altruismul pur şi echivalarea calităţilor, la acceptarea plăcerilor de dragul Creatorului

Cum poate omul să-şi examineze gradul spiritual? Atunci când se simte sigur pe sine şi satisfăcut, el nu simte nevoia Creatorului, încrezându-se în propriile puteri. Cu alte cuvinte este plin de sine, egoist, şi departe de Creator. Dar atunci când este pierdut, lipsit de putere, el simte până în adâncul inimii necesitatea de a-L avea aproape pe Creator care să-i fie sprijin. Înseamnă că situaţia în care omul este mai neajutorat, este situaţia favorabilă înaintării spirituale. Când omul face un efort pentru a înfăptui o faptă bună, fiind satisfăcut de sine el cade imediat în plasa egoismului, neînţelegând că El i-a oferit ocazia pentru fapta bună. Astfel, nu face decât să mărească puterea egoismului său.

Dacă omul se străduieşte zilnic să studieze şi să reflecteze asupra scopului creaţiei, dar totuşi simte că nu înţelege de loc, iar înaintarea spre rectificare este anevoioasă, omul înclină spre învinovăţirea Creatorului. Dar acest lucru nu-l avantajează, îndepărtându-l şi mai mult de adevăr. Omul care încearcă să gândească în mod altruist, pregătind activităţi altruiste, descoperă că trupul şi mintea i se împotrivesc cu vehemenţă încercând să-l îndepărteze de această cale. Astfel îi apar mii de idei şi de probleme urgente, care îl sustrag, întrucât altruismul şi tot ce nu este legat de beneficiul propriu, este nefiresc pentru om, iar mintea, nesuportând astfel de idei, încearcă imediat să le elimine.

Ideile privind renunţarea la ego ne apar foarte gru de suportat. Dacă totuşi ne este uşor, acesta este un semn că nu suntem detaşaţi de interesul egoist de a profita în vreun fel de ele, şi aceste idei care par altruiste nu fac decât să ne inducă în eroare. Metoda cea mai bună de a verifica măsura altruismului în intenţiile noastre, este aceea de a ne întreba dacă inima şi mintea sunt amandouă de acord cu intenţia.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                  

În măsura în care inima şi mintea (Muha ve Liba) sunt de accord, suntem pe calea egoistă, nu altruistă, întrucât în acest caz trupul nu ni se împotriveşte, iar noi doar ne minţim. Atunci când omul are gânduri rupte de necesităţile materiale, imediat reapar obiecţiile: pentru cine…, pentru ce…? Este de înţeles un singur lucru: că nu sunt inima şi nici mintea cele care ni se împotrivesc în orientarea spre altruism, ci însuşi Creatorul este cel care înfăptuieşte în noi absolut totul – „nu este nimic în afară de El” (Eyn Od Milvadoh) El este care ne împiedică în despărţirea de dorinţele egoiste; El ne atrage spre Sinele nostru ca să ne putem împlini adevărata natură şi să încercăm doar un singur lucru: să ne despărţim de aceste dorinţe şi idei, la fiecare apariţie a lor.

Fără îndoială, la aceste încercări este supus doar omul care încearcă să ajungă la cunoaşterea calităţilor Creatorului, acela care este tentat sa evadeze din limitele trupului şi să pătrunda cu forţa în lumea spirituală. Acestor persoane Creatorul le trimite piedici, trăite ca idei şi dorinţe ale trupului, fapt care le îndepărtează de spiritualitate. Toate acestea sunt menite să-l oblige pe om să-şi aprecieze starea spirituală şi atitudinea faţă de Creator; să fie conştient de măsura în care îndreptăţeşte acţiunile Creatorului, în ciuda argumentelor raţiunii; să devină conştient de măsura în care este furios pe Creator pentru faptul de a-l fi deposedat de plăcerile materiale, plăceri care devin dintr-odată şi mai atractive, dulci şi tentante pentru trup, care nu mai găseşte nici cea mai minusculă plăcere în altruism. Este posibil ca omul să nu-L vadă în obiecţiile trupului pe Creator, ca fiind cel ce îi sădeşte aceste sentimente, pe lângă altele. Creatorul este, însă, cel care creează stările şi sentimentele, şi de asemenea El creează şi reacţiile omului la tot ceea  ce simte şi i se întâmplă. Astfel omul poate să ajungă să se cunoască: Creatorul îl învaţă, prin noi şi noi experienţe, să se cunoască şi să vadă cum se raportează cu adevărat faţă de spiritualitate, şi îi creează dependenţa faţă de EL, tot aşa cum o mamă il învaţă pe propriul ei copilaş. Cel mai greu de depăşit pe această cale, este conflictul a două forţe aflate în om, două dorinţe, două opinii, două scopuri. Pe de o parte omul trebuie să ajungă la echivalarea cu calităţile Creatorului (Hiştavut haŢura), pentru ca, pe de altă parte, singura dorinţă să devină aceea de a renunţa la tot de dragul Lui.

Însă am afirmat că El este pe deplin altruist, nu are nevoie de nimic, dorind numai să ne ofere sentimentul unei infinite încântări, şi acesta este însuşi Scopul Creaţiei. Dar aceste două scopuri sunt cu totul opuse: pe de o parte să ne încântăm la infinit şi, pe de alta, să dăruim totul Creatorului. În prima etapă omul trebuie să se elibereze de toate ideile, dorinţele, activităţile egoiste, transformându-le în dorinţe pur altruiste. Toate aceste dorinţe, idei, fapte ale omului egoist, trebuie să evadeze din trup, acesta fiind de fapt scopul pentru care Creatorul l-a zamislit pe om adaugându-i egoismul. Abia, in acest moment, atunci când omul s-a debarasat de egoism si în el nu există nimic în afară de calităţile Creatorului (Nivra), din momentul în care  omul evadează, aşadar, în afara trupului său, el Îl întâlneşe în mod necesar pe Bore – Creatorul.

După etapa de Rectificare a Creaturii, şi dobândirea stării de echivalenţă între calităţi (Hiştavut haŢura), omul începe să primească plăcerea de la Creator, împlinind astfel Scopul Creaţiei. Omul percepe această plăcere ca fiind infinită, fără graniţele egoismului. Înainte de rectificare, omul nu posedă decât dorinţa de a avea plăcere pentru sine. În funcţie de măsura în care este rectificat, el preferă dorinţa de a dărui, celei de a primi. Abia după ce şi-a desăvârşit rectificarea, omul poate accepta încântarea infinită, nu pentru el însuşi, ci de dragul Scopului Creaţiei.

Această plăcere nu este egoistă, aşadar nu produce sentimentul de ruşine (Nehema de Kisufa), întrucât prin primirea plăcerii, care este dobândirea şi perceperea senzaţiei Creatorului, omul este fericit de a-I face plăcere Creatorului. De aceea, cu cât plăcerile pe care le primeşte, sunt mai mari, cu atât este mai mare încântarea Creatorului şi, drept urmare, cu atât este mai mare propria încântare a omului, de a fi produs plăcere Creatorului.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!