(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
De la cădere la înălţare, până la reîntoarcere (Tşuva) şi sfârşitul rectificării (Gmar Tikun)
Creaţia este reprezentată de colecţia de dorinţe egoiste, denumită Adam – omul. Creatorul este întru totul altruist, de aceea reîntoarcerea la El şi unificarea cu El, devine posibilă numai prin crearea echivalenţei dintre însuşirile Lui, altruiste, şi cele egoiste ale omului, care au trecut printr-o metamorfoză. Reîntoarcerea omului la calitatea Creatorului, se numeşte Tşuva (reîntoarcere sau răspuns).
Omul poate considera că a efectuat Tşuva, atunci când se află permanent în percepţia Creatorului, când gândul îi este mereu la El, când s-a detaşat de solicitările trupului. Numai omul însuşi, şi nimeni altul, poate decide asupra dobândirii acestei Tşuva. Cu ajutorul forţelor primite prin perceperea Creatorului, el devine capabil să revină încetul cu încetul la Creator, cu toată fiinţa sa, transformând dorinţele sale egoiste în dorinte altruiste. Cu cât mai multe dorinţe „rele” a avut din start, cu atât mai mari vor fi eforturile pe care le va depune în munca spirituală, iar munca pentru unificarea cu Creatorul va fi mai intensă. Din acest motiv, nu trebuie să ne pară prea rău dacă avem însuşiri deosebit de rele, tot ce avem de făcut este doar să cerem ca ele să fie corectate.
Impresia omului de a fi inferior şi fără valoare provine din îndepărtarea sa de Creator. Nu toţi au parte de o astfel de gândire. Creatorul trimite astfel de idei doar celor pe care doreşte să şi-i apropie. Toţi ceilalţi sunt în pace cu ei înşişi, nu se gândesc de loc că ar fi imperfecţi, ei nu simt cât sunt de egoişti, ci din contră, se cred drepţi, şi chiar drepţi desăvârşiţi (Ţadikim, ţadikim gmurim). Este scris că omul trebuie să fie drept, de aceea aceştia se declară deja ca atare.
Gândurile de desconsiderare de sine şi de chinuire, nu au scopul de a-l face pe om să dispere, sau să ridice mâinile a renunţare. Dimpotrivă, ele sunt menite să-l îndârjească pe om, pentru a se întoarce spre Creator, cerându-i salvarea, adică metamorfoza propriei naturi.
Procesul acesta se repetă mereu: omul simte că este slab, Îl invocă pe Creator, se fortifică, pentru ca apoi din nou să se descopere ca este slab, şi aşa mai departe. Omul nu trebuie să abdice în momentul căderii, ci trebuie întotdeauna să ţină cont de faptul că la fiecare ciclu de cădere şi revenire cu noi puteri, sunt multiplicate corectările sufletului, haTikunim şel haNeşama. În final, toate corectările sunt socotite de Creator ca o sumă, o singură unitate, Gmar Tikun, sau Sfârşitul Rectificării (împlinirea, desăvârşirea rectificării ).
Toate senzaţiile negative, cauzate de îndepărtarea de Creator, nemulţumirea in legătură cu unele căi spirituale, nesiguranţa în ce priveşte rezultatele muncii spirituale proprii, toate aceste sentimente omul le simte pentru a avea parte de evadarea din lumea noastră spre percepţia lumilor spirituale, a forţelor Creatorului, a plăcerilor care provin de la El.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)