(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Lumile înalte spirituale, ne apar ca fiind opuse, inversate, şi pe bună dreptate. Asta se datoreşte faptului că în lumea aceasta, legile sunt bazate pe egoism, pe dorinţa de a stăpâni şi de a înţelege, pe când, natura lumii spirituale este „altruismul absolut”, dorinţa de a dărui şi de a crede. Natura materială şi cea spirituală există alături, fiind complet opuse, neavând nimic în comun. Vom avea capacitatea de a vedea ceea ce se petrece în sferele spirituale, doar preschimbând voinţa de a primi în voinţă de a dărui, dorinţa de a înţelege în dorinţa de a crede. Altfel, oricât ne-am strădui, nu putem avea nici cea mai mică idee despre ce înseamnă lumea spirituală.
Senzaţia de nemurire, de eternitate, îşi are originea în despărţirea definitivă de ego. Nu este de ajuns să crezi în Creator. Credinţa trebuie să şi fie îndreptată înspre binele Lui, în aşa fel încât să fie dezinteresată, adică fără să aşteptăm de la El îndeplinirea vreunei dorinţe. Rugăciunea înseamnă să ne adresăm Creatorului, ea având ca scop, a trezi într-însul dorinţa de a ne ajuta să-i intuim importanţa şi măreţia. Numai cei care simt cu adevărat o astfel de dorinţă, primesc răspuns de la Creator, prin înălţarea lor în lumea spirituală, unde Creatorul se va releva în toată splendoarea şi măreţia sa. Prin aceasta i se conferă celui care doreşte acest lucru, puterea de a-şi transcende propria natură.
Dobândirea eternităţii depinde de dobândirea Luminii Creatorului, care ne dă puterile colosale necesare pentru a ne împotrivi naturii noastre şi a o neutraliza, eliberându-ne de egoism. După aceasta, omul simte că nu se va mai putea niciodată reîntoarce la egoism, şi din acel moment va trăi întotdeauna în lumea spirituală, cunoscând sentimentul nemuririi, al infinitului, în care prezentul şi viitorul se suprapun, nediferind între ele.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)