DE LA LO LIŞMA LA LIŞMA …

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

De la Lo Lişma la Lişma – şi către “ a primi pentru a dărui”

Omul care este capabil de acţiuni altruiste, dar care deocamdată nu are parte de roadele muncii sale, se numeşte Maşpia al Menat LehaŞpa’a. Dacă, de pildă, faptul că acţionează de dragul Creatorului, dar nu primeşte Lumina potrivită fiecărei fapte, adică nu primeşte plăcere, este din cauza că nu a realizat o rectificare totală. Dacă egoismul nu este rectificat, primirea directă a plăcerii de la Lumină poate produce în egoism dorinţa de a primi plăcere, iar omul nu rezistă tentaţiei, dat fiind că forţa de atracţie a plăcerii este mai mare decât dorinţa de a-L satisface pe Creator. Astfel, împotriva voinţei sale, omul va accepta plăcerea pentru sine însuşi. Vasele prin intermediul cărora omul acţionează în mod altruist, deci împlineşte acţuni de a „dărui de dragul dăruirii”, se cheamă „vase ale dăruirii” (Kelim de haŞpa’a). Entităţile spirituale sunt construite în mod asemănător cu corpul nostru, compus din 613 organe. 248 de organe reprezintă Kelim de haŞpa’a, definite ca organe aflate sub nivelul toracelui (pieptului) corpului spiritual, şi ele sunt potrivite cu acţiunile pozitive, pe care, conform Cabalei, suntem obligaţi să le executăm. Adam (omul) care execută aceste fapte primeşte Lumina denumită Ohr Hasadim, sau Hasadim Meşusim – adică dăruire ascunsă, ascunsă de lumina înţelepciunii, Ohr Hohma.

Atunci când omul are voinţă şi sentimente rectificate în aşa măsură încât poate efectua acţiuni altruiste, primind prin ele plăcere de dragul Creatorului, atunci el se numeşte Mekabel alMenat LehaŞpa’a – „cel care primeşte pentru a dărui”. Primirea are loc în vasele rectificate, dorinţele egoiste care au fost rectificate. În această stare, omul poate accepta Lumina, care se găseşte în fiecare acţiune spirituală. Prima etapă de parcurs pe drumul spre spiritualitate, spre Scopul Creaţiei, este reprezentată de munca spirituală numită Lo Lişma, adică „nu pentru numele Ei”, adică pentru sine.

Prin interemediul încrederii în imensitatea Creatorului, Guvernator al lumii, Atotputernic, şi de asemenea, conştienţi fiind că numai de El depinde omul, se pot dobândi plăcerile cele mai intense şi permanente. După ce ajunge la etapa pregătirii, omul primeşte senzaţii deosebite, potrivite cu nivelul superior. Aceste sentimente îl conduc pe om să piardă interesul în propriul câştig şi să se îngrijească de faptul ca toate gândurile şi intenţiile sale să fie spirituale în mod autentic, să se dăruiască cu totul legilor autentice ale creaţiei, să simtă că tot ce are de făcut este să împlinească voinţa Creatorului, ca rezultat al perceperii măreţiei sale.

Astfel, omul uită de intenţiile precedente, devenind devotat cu toată fiinţa sa măreţiei „raţiunii Superiorului” – Da’at haElyon, care pătrunde în tot ce există, şi încetează cu totul să asculte de propria sa raţiune. Tot ce îl interesează este să-I dăruiască plăcere Creatorului. Această stare se numeşte Lişma – „pentru Numele Ei, sau „nu pentru sine” însuşi, sau LehaŞpa’a al menat LehaŞpa’a – a dărui pentru a dărui.

Nu există o mai mare voluptate decât aceea de a-L percepe pe Creator şi de a se reumple cu El! Pe baza acestei senzaţii, creşte credinţa. Dar pentru ca omul să se încânte nu pentru el însuşi, el intră în situaţia de „ascundere a Creatorului” sau Hester haBore. Această stare permite realizarea unor fapte bune, chiar şi fără recompensă. Atunci când omul a dobândit o astfel de stare, deodată i se deschid ochii şi are senzaţia Creatorului prin toate simţurile, îl vede şi îl aude pe Creator. Tot ceea ce l-a determinat până atunci   să-L dorească pe Creator doar pentru sine, dispare. Dacă în starea rectificată, iarăşi va lucra pentru Creator de dragul Creatorului, prin „credinţa deasupra raţiunii” (Emuna Lemala Me haDa’at), omul recompensat cu propriul său suflet, sau Lumina Creatorului.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!