(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
De la starea de Goy sau Gentil, la starea de Umot HaOlam sau “Naţiunile lumii”
Procesul de supraveghere a propriului ego este problematic, omul nefiind capabil să gândească în mod obiectiv ci, dimpotrivă, fiind preocupat din cap până în picioare doar de sine însuşi. De aceea este incapabil de autocritică, fără compromis. De fapt omul nici nu are nevoie să se autocritice, pentru că e conştient aprioric că este dominat de dorinţe, inclusiv aceea de a-şi face examinarea propriei comportări.
Cu toate acestea el face efortul de a-şi dezvolta dorinţe spirituale pe parcursul muncii interioare, supraveghindu-se. Acest proces este menit omului, dat fiind că Creatorul ne cunoaşte fiecare moment, cum s-ar spune „El vede şi rinichii şi inima”. Experienţa acumulată permite examinarea metodică a stării spirituale autentice a omului. Sentimentul de bucurie resimţit în timpul cât suntem ocupaţi cu spiritualitatea, de dragul Creatorului, este însuşi barometrul stării noastre interioare, de aceea este necesar să-i măsurăm intensitatea. Pentru a simţi această fericire, atât de esenţială dezvoltării spirituale, nu e nevoie de vreun efort, în afara deciziei interioare de a accepta ca bine venită fiecare stare a realităţii. În Cabala, omul este conceput pentru a reprezenta o lume întreagă, conţinând în el tot ce percepem împrejurul nostru: cosmos, naţiuni, popoare, dorinţe, „cei generoşi din toată lumea”, (Chasidey Umot haOlam), Israel, şi chiar şi Creatorul însuşi, reprezentat fiind în noi prin punctul spiritual numit ”punctul din inimă”, sau haNekuda Şe baLev.
La început Cabala studiază aceste entităţi ca însuşiri interioare pentru ca, după aceea, ele fiind doar o reflectare a acestora, trece la studiul aceloraşi entităţi aşa cum apar în exterior, fiind cunoscute sub aceleaşi denumiri ca obiecte. Starea în care se află calităţile spirituale, interioare în om, se reflectă în starea spirituală a obiectelor exterioare şi în efectele lor asupra omului. Starea spirituală incipientă a omului se numeşte Goy sau “naţiune”. Atunci când el începe să simtă dorinţa de a-L cunoaşte pe Creator, devine Hasid Umot haOlam. Cum putem aprecia la ce grad spiritual am ajuns? În starea de Goy omul simte dorinţe egoiste, fiind preocupat tot timpul cu satisfacerea lor, de dragul lui însuşi.
Senzaţia de insatisfacţie care se află neîncetat în lăuntrul nostru, este consecinţa trecutului nostru spiritual, stare în care s-a aflat sufletul în gradul cel mai înalt. La acel nivel, „rădăcina sufletelor”, sufletele noastre se găseau în starea de perfecţiune, în care aveau totul, nelipsindu-le nimic. Spre acest nivel tânjeşte sufletul nostru să se întoarcă. Atunci când ne prăbuşim spiritual în aceasta lume, pierdem totul. De aceea când avem o dorinţă pentru ceva anume, dar nu putem obţine acel lucru, noi suntem porniţi împotriva Creatorului, care ne-a luat ceea ce ne-a aparţinut odinioară nouă. Cel care reuşeşte să se autoconvingă că tot ceea ce face Creatorul este menit a fi spre binele nostru, cel care îl justifică pe Creator în orice caz, în orice situaţie, şi chiar simte bucurie şi dragoste pentru Creator, acest om a trecut cu succes examenul „intenţiei” şi al „gândirii”, şi este demn de a fi numit Hasid Umot haOlam, „generoşii proveniţi din toată lumea”.
Hasid Umot haOlam care continuă să lucreze pentru rectificarea egoismului său, fiind ajutat de Creator, este considerat prin faptele lui, dar nu pentru felul de a raţiona, precum era în trecut. Din această stare, Creatorul îi dăruie totul, dar el trebuie să fie pregătit pentru a-I restitui totul Creatorului. De asemenea, el trebuie să primească de la Creator numai în proporţia în care este sigur că va putea primi doar de dragul Creatorului.
De multe ori examenul liberului arbitru – a primi de dragul Creatorului – îl conduce pe om la renunţare. Lupta care se desfăşoară în inima sa are loc între cele două puteri, una e cea rea, care îl atrage spre propria satisfacţie iar cealaltă o constituie forţele pozitive, care-l îndeamnă să primească de dragul Creatorului. Atunci când calculele privind alegerea uneia dintre cele două forţe, ia în considerare doar profitul personal, înseamnă că omul este condus numai de forţa egoismului. De fapt omul nu este capabil să aleagă altruismul în prezenţa ego-ului decât cu condiţia să apeleze la Creator pentru ca acesta să-l ajute şi, urmare a rugăciunilor, să îl atragă spre direcţia forţelor pozitive. Omul care priveşte fiecare eveniment ce-i iese în cale ca pe un examen trimis lui anume, făcându-şi cu multă atenţie alegerile, cerând mereu să fie condus de către Creator, se urcă rapid pe scara care conduce către scopul Creaţiei.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)