SCHIMBAREA INIMII DE PIATRĂ ÎNTR-O INIMĂ PALPITÂNDA
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Omul nu e capabil de unul singur să-şi stăpânească inima, chiar dacă ar fi el cel mai deştept şi mai talentat şi mai tare din toată lumea. Singura cale spre a se schimba, este aceea de a efectua în mod mecanic „fapte bune”(în înţelesul spiritual – adică a atribui totul Creatorului), paralel cu cererea către Creator de a ne da o altă inimă, de a schimba intenţia dorinţelor noastre. Solicitarea trebuie să fie aceea de a ni se da o singură dorinţă, puternică, o voinţă profundă, ea însăşi fiind rugăciunea.
Această dorinţă uriaşă micşorează, până la dispariţie toate celelalte dorinţe pe care omul ar vrea să le sublimeze. Pentru a crea această dorinţă unică, puternică, omul trebuie să I se dedice Lui ceas de ceas, zi de zi, neavând voie să dispere, chiar şi atunci când îşi dă seama cât de cufundat este în ego, fiindu-i prizonier. Să nu slăbească eforturile chiar atunci când este foarte obosit, sau când alte probleme îi solicită întreaga atenţie.
Trebuie să ţinem minte că această muncă nu reprezintă deocamdată muncă spirituală, ci efort egoist, pentru că efectuarea transformării adevărate – eliminarea egoismului – Îi aparţine Creatorului. De asemenea, atunci când omul se opreşte pentru a-şi examina împlinirile, el descoperă cu părere de rău că, de când a început să studieze Cabala, viaţa sa nu numai că nu s-a ameliorat, ci dimpotrivă a devenit mai grea, în special faţă de colegii care au continuat să progreseze în viaţa materială. Iar el în acest timp doar stă şi studiază. Numai rezistenţa opusă anturajului, obiecţiilor raţiunii şi ale trupului, călesc şi construiesc în om dorinţa adevărată, vasul spiritual (Kli-ul). Şi cum putem oare să ne măsuram cu torentul de mustrări, obiecţii, pretexte?
Pentru că acestea sunt argumente ale ego-ului, nu are rost să intrăm în discuţie cu ele, căci oricum egoismul este menit să ne desprindem de el. În schimb, să ascultăm de oamenii de prestigiu în studiul Cabalei, care s-au ridicat la gradele superioare ale sferelor spirituale şi cărora le stă în putere să ne ajute să păşim pe drumul parcurs de ei – înţelepţii.
Trebuie să acceptăm cu înţelegere faptul că ego-ul creşte tocmai atunci când suntem aproape de a ne elibera de el, şi să sperăm că acum, cu adaosul de egoism, vom reuşi să-l urâm cu adevărat, astfel încât cererea noastră către Creator de a ne elibera de ego, va fi primită în cer, şi El va efectua rectificarea noastră, Tikun.
Ajutorul este trimis în măsura în care reuşim să avem senziaţia măreţiei Creatorului. Cu cât acest ajutor creşte, cu atât omul este gata să se supună de bună voie, sesizând măreţia Creatorului. Astfel el reuşeşte să rupă lanţurile egoismului, ale ”dorinţei de a primi” (Raţon Lekabel). Acest grad poartă numele de “schimbarea inimii de piatră”, în care inima care se simte doar pe sine, se schimbă cu o inimă vie, palpitândă, simţindu-i pe toţi ceilalţi.
În lumea noastră, omul înaintează cu ajutorul picioarelor – organul mişcării, iar când îşi atinge scopul, se foloseşte de mâini pentru a primi. Organele spirituale funcţionează invers. Omul va împlini scopul Creaţiei numai dacă va „ridica mâinile” doar pentru a dărui, refuzând totodată folosirea raţiunii pe treptele scării către spiritualitate.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)