(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Dimensiunea graniţelor puse de om: Ecranul şi Vasul
Activitatea altruistă se defineşte ca o activitate dezinteresată, detaşată de contabilitatea beneficiului şi plăcerii personale, şi este rezultatul recunoaşterii imensităţii Scopului Creaţiei. Aceasta se exprimă prin expunerea „Ecranului” în faţa Plăcerii, care vine sub forma Luminii Spirituale, ecranul fiind graniţa pusă de om spre a opri şi respinge lumina, plăcerea, pe care respingând-o, o reflectă înapoi către origine. Astfel omul produce de bună voie o graniţă, care se opune expansiunii Plăcerii (Ta’anug). Prin această respingere, omul se pregăteşte să definească în sinea sa motivul acceptării plăcerii: de dragul Creatorului, care doreşte să-l încânte, de dragul Scopului Creaţiei, şi nu pentru el însuşi, în mod egoist. Prin faptul că se încântă, omul produce bucurie Creatorului, iar acesta este unicul motiv pentru care omul acceptă plăcerea.
Totuşi, omul pune graniţe cantităţii de plăceri primite, proporţional cu forţa de respingere a plăcerii, provenită direct de la lumina Creatorului, cu scopul de a se încânta numai prin bucuria produsă Creatorului. Astfel, activitatea omului este echivalentă cu cea a Creatorului, amândoi dăruind, şi omul percepe în plus o plăcere imensă prin dobândirea identităţii însuşirilor sale cu cele ale Creatorului, ceea ce se numeşte “echivalenţă de formă (Hiştavut haTura). Omul se bucură de putere, de sentimentul de măreţie, de o existenţă infinită, şi de cunoaşterea absolută. Gradele spirituale sunt o funcţie a dimensiunii Ecranului produs de om, prin primirea altruistă a plăcerii. Cu cât forţa de rezistenţă opusă interesului personal creşte, în aceeaşi măsură Lumina primită, de dragul Creatorului, este mai intensă şi este dobândit un grad spiritual mai înalt.
Organele de simţ acţionează în urma întâlnirii cu informaţia, care ajunge sub formă de imagini, sunete, mirosuri, gusturi, etc. Fără contactul cu semnalul informativ, care se împiedică de obstacolul reprezentat de organele de simţ, nu ar fi posibilă perceperea nici uneia din senzaţiile respective. Astfel acţionează pe acelaşi principiu aparatele de măsură ale diferitelor forţe, dat fiind că toate legile acestei lumi provin din legile spirituale.
Descoperirea unui fenomen nou, descoperirea Creatorului pentru prima oară, şi fiecare percepţie a Creatorului, depind de mărimea limitărilor pe care poate omul să le stabilească. Această îngrădire se numeşte „vas” în lumea spirituală. De fapt, ceea ce realizăm în vas, nu este Lumina propriu zisă, ci raportul reciproc dintre lumină şi obstacolul care stă în calea ei spre propagare. Prin interacţiunea dintre lumină şi vasul spiritual al omului, se obţine un anumit rezultat. Exact ca în lumea noastră, noi nu dobândim chiar fenomenul în sine, ci rezultatul interacţiunii dintre un fenomen şi simţurile noastre, sau dintre acesta şi aparatele de măsură ale fenomenului.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)