(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Dorinţa de a avea ceva se numeşte în Cabala “vas”
Calea omului este alcătuită din înaintarea treptată, pas cu pas. Omul se simte când sub stăpanirea forţelor de Tuma (impure) egoiste, de stânga, atunci când este stăpânit de forţa cristalină, sublimă a altruismului, forţă de dreapta, pe care a dobândit-o după ce a învins forţa de Tuma. Calea omului se aseamănă cu două trasee: stânga şi dreapta; asupra lor acţionează 2 forţe: forţa care-l respinge şi îndepărtează de Creator şi forţa care-l atrage spre El. Aceste 2 forţe sunt comparate cu 2 dorinţe, cea egoistă şi cea altruistă. Cu cât înaintăm pe calea aceasta, cu atât sunt mai accentuate aceste două forţe ce se opun una alteia.
Scopul Creatorului este acela de a ne determina să devenim asemenea Lui. Acest fapt este obligatoriu, pentru fiecare persoană şi pentru omenirea întreagă, fără a se ţine cont dacă dorim sau nu, acest lucru. Nu avem posibilitatea de a ajunge la realizarea acestui scop, fără a fi conduşi de un învăţător. De asmenea, nu avem cum să prevedem frumuseţile şi încântarea infinită care ne aşteaptă din momentul reunirii cu Creatorul. Atunci vom fi eliberaţi de orice suferinţă. Suferinţele ne sunt trimise de Creator, întrucât aceasta este singura posibilitate de a ne împinge înainte, spre dorinţa de a ne schimba obiceiurile, acţiunile, modul de a raţiona. Suferinţa ne constrânge să dorim să ne schimbăm, dat fiind că omul acţionează întotdeauna spre a scăpa de suferinţă, fie în mod conştient, fie nu.
Nu există plăcere fără să fi existat mai înainte o lipsă. Nu există răspuns fără întrebare, nu te poţi sătura dacă n-ai fost înainte înfometat, adică pentru a trăi o senzaţie, este necesar să trecem prin senzaţia total opusă acesteia.
Pentru a simţi iubire faţă de Creator, trebuie mai întâi să trecem prin senzaţia de îndepărtare de El. Nicio senzaţie nu apare din nimic (Ieş Mi Ayin). Este obligatorie dorinţa de a simţi acea senzaţie: omul trebuie să înveţe pentru a inţelege muzica, pentru a ajunge să o iubească. Omul de ştiinţă care a cercetat un anumit lucru, este cel mai fericit atunci când ajunge la descoperirea obiectului cercetat.
Dorinţa pentru un obiect, oricare ar fi acesta, se numeşte în Cabala vas (Kli). Tocmai senzaţia lipsei, este condiţia pentru a obţine voluptate, în momentul satisfacerii acestei lipse. Mărimea plăcerii depinde de mărimea vasului.
Chiar şi în lumea noastră, plăcerea de a mânca depinde de dorinţa de a mânca, de senzaţia de foame, nu de mărimea stomacului. Deci chiar măsura în care suferim de lipsa obiectului dorit, determină dimensiunea vasului (Kli-ului); suferinţa determină intensitatea plăcerii care urmează.
Plăcerea care satisface dorinţa respectivă, se numeşte Lumină, ea inducând vasului senzaţia de saturaţie, de împlinire. Senzaţia de suferinţă din cauza lipsei, este precedată de dorinţă (Raţon). Astfel vasul este gata pregătit pentru a primi plăcerea atât de aşteptată, care să-l satisfacă,.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)