(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
În credinţă se poate înainta prin „linie directă”: sentimentul perfecţiunii, Şlemut. Pe acest drum, al liniei directe, merg masele de credincioşi, care acţionează pe baza legilor învăţate de mici copii. Fiecare om pe acest drum, ştie exat cât şi ce are de făcut, pentru a-şi îndeplini datoria, simţindu-se perfect satisfăcut, ştiind că adună pe zi ce trece noi şi noi drepturi. Pe drumul liniei directe se merge fără devieri, fără critică şi fără întrebări; se ajunge pe acest drum prin educaţie.
Mai există, însă, o cale de a progresa în credinţă, drumul celor trei linii: linia dreaptă, linia stângă şi linia de mijloc – prin contopirea celor două. Omul care merge pe o singură linie, directă, nu poate devia, nu merge nici pe stânga nici pe dreapta. Doar între două linii aflate la extremele opuse, se poate distinge dreapta şi stânga. Cel ce merge pe linia dreaptă se aseamănă cu cel din linia directă, dar are în plus analiza şi critica situaţiei sale, astfel calea devine dificilă, plină de obstacole, întrucât stânga inteţeşte dorinţa pentru spiritualitate. Astfel cei aflaţi pe drumul acesta nu au satisfacţie din starea prezentă, decât la Gmar Tikun – rectificarea finală. Linia stângă este cea a autocriticii, care nu permite nici o clipă de odihnă, nici în momentele de entuziasm, de aparent succes.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)