(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Educaţia obişnuită îl învaţă pe om să acţioneze potrivit cu ordini primite de sus, în mod automat, chiar dacă sunt aplicate prin presiune, coercitiv. Dimpotrivă, prin educaţia democratică se învaţă doar metodele necesare, prin care studentul va putea în mod independent să-şi analizeze şi să-şi critice ideile, dorinţele şi celelalte procese interioare prin care trece. Scopul acesteia este de a-l înzestra pe student cu mijloacele necesare pentru a lucra independent, fără influenţa factorilor din exterior asupra modului propriu de gândire.
Pasiunea pentru plăceri şi urmărirea onorurilor sunt catalizatori ai procesului de creştere spirituală.
Tendinţa de a dobândi adevărul se poticneşte de zidul surd al suferinţelor şi al amărăciunii, anume roadele egoismului. Aceste sentimente sunt greu de suportat, şi greu de acceptat. De aceea drumul spre adevăr (Emet) este lung şi întortocheat! Omul se reumple de fericire şi energie atunci când are parte de plăceri, de onoruri, de gelozie.
De pildă, un om în zdrenţe se ruşinează printre cei eleganţi, dar se simte comod cu cei asemenea lui, şi este mai puţin îndurerat: nenorocul celorlalţi constituie pentru el jumătate de consolare. Pasiunea pentru plăceri, necesitatea de a fi onorat, şi gelozia ajută la înaintarea spirituală. Dorinţa de plăceri este strâns legată de cea pentru respect, altfel oamenii ar ieşi goi pe stradă atunci când este foarte cald.
Dorinţa de respect este diferită de la o civilizaţie la alta, de la o epocă la alta, dar dorinţa de a dobândi plăcere şi frica de a suferi persistă întotdeauna. De exemplu – durerea de dinţi nu se micşorează chiar dacă, în jur, toată lumea suferă de aceeaşi durere. Dacă efortul de a ajunge la Creator ar fi legat de respect, omul ar privi cele realizate de vecin, iar dacă ar vedea că acesta a progresat în aceeaşi măsură cu el, ar înceta să se mai străduiască, oprindu-se pentru a se odihni. În schimb, dacă omul este motivat de plăcere şi de lipsa suferinţei, el poate continua munca sa până la atingerea scopului.
Cu toate acestea, urmărirea onorurilor sau mai precis, dorinţa de a fi egal între egali, este factorul catalizator care îl împinge înspre ţel.
Este scris: „Invidia scriitorilor măreşte ştiinţa”. Chiar dacă un anumit om nu prea este atras de a fi cinstit, totuşi, văzând cât de respectat este cineva din vecinătatea sa, se va întreba prin ce a meritat vecinul atâta onoare, de ce nu e oare şi el respectat? Omul trebuie să fie motivat ca să pornească la drum pentru a acţiona spre bine, să studieze şi să cerceteze.
Astfel, dorinţa de a fi recunoscut, conduce la creşterea ştiinţei. Chiar şi începătorilor în studiul Cabalei, atmosfera de competiţie le vine în ajutor spre a-i scula cu noaptea în cap, ca să plece la lecţii, asemenea camarazilor harnici, deşi ar fi preferat să doarmă mai departe.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)