(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Folosirea egoismului în mod controlat, prin doze mici, asociate cu altruism
Există două grade principale în procesul rectificării egoismului. În primul grad omul are datoria de a renunta la egoism, a nu se folosi de acesta; trebuie să ţintească la folosirea ideilor şi faptelor sale doar pentru a dărui, eliminând gândurile referitoare la beneficiul propriu; după ce ajunge la capacitatea de a acţiona în mod altruist, fără vreo urmă de egoism, omul poate trece la următorul grad: în acest al doilea grad, omul se poate folosi de ego în mici porţii, controlate, intercalate delicat cu fapte şi idei altruiste, cu scopul de a continua rectificarea egoismului.
Cu ce se aseamănă acest proces? În primul grad, omul oferă tot ceea ce are, fără vreun profit personal. În starea a doua el se transformă într-un fel de conductă, a transmiterii abundenţei, bogăţiilor, opulenţei, de la cei care au, înspre cei ce duc lipsă.
De pildă, el se foloseşte în mod temporar şi bine controlat, de egoism: adună comori de la cei care le au în posesiunea lor, transmiţandu-le mai departe celor nevoiaşi; cu cât a acumulat mai multă bogăţie, cu atât are mai multe de dăruit. Cu cât este mai puţin tentat de a-şi opri pentru sine, ci doreşte să dea mai departe ceea ce are, cu atât este mai mare măsura rectificării sale.
Prima stare, este cea a rectificării egoismului – rectificarea Creaţiei. Adoua stare – scopul Creaţiei.
Prima stare a rectificării egoismului este Rectificarea Creaţiei – Tikun haBriya – sau a egoismului creaturii. A doua stare, este Scopul Creaţiei – Matarat haBriya – şi reprezintă aplicarea egoismului rectificat, în acţiunile altruiste.
Tot ce studiază Cabala, se rezumă la aceste două stări, prin care este descrisă evoluţia spirituală a Omului. Rezultatul dezvoltarii spirituale este dobândirea plăcerilor spirituale descrise de Cabala, care sunt superioare de mii de ori plăcerilor lumii noastre: dacă am concentra toate plăcerile materiale din întreaga lume şi din toate timpurile, ele nu se pot compara nici cu o clipită de plăcere spirituală.
Cele două stări ale evoluţiei, se află în permanentă tensiune, în contradicţie. În prima dintre ele, este negată cu totul utilizarea egoismului şi se investeşte muncă intensă prntru rectificarea sa.
În cea de-a doua, se foloseşte câte o doză de egoism, în funcţie de posibilitatea omului de a i se împotrivi, tot spre rectificarea ei. Cu toate că amândouă stările sunt în esenţa lor altruiste, totuşi, acţiunile care au loc în cadrul lor, sunt practic opuse.
Acest contrast reprezintă esenţa adevărată a povestirilor dramatice descrise în Tora: lupta dintre Saul şi David, sau vânzarea lui Iosif, sau neînţelegerea dintre Şamay şi Hilel, culminând cu conflictul dintre Mesia Ben Iosif şi Mesia Ben David; şi toate evenimentele care descriu luptele dintre popoare, ginţi, familii, indivizi, toate descriu de fapt aceste două stări ale dezvoltării spirituale, aflate în permanent conflict.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)