(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Creatorul menţine viaţa în tot ceea ce există: la nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor-uman. În lumea noastră nu simţim această lumină. Pe noi ne pătrunde doar o anumită parte din această lumină, şi ea se numeşte Neşama sau suflet. Cei denumiţi Mekubalim (înţelepţi) puţini la număr în toată lumea, au o metodă specială prin care primesc Lumina. Fiecare om trebuie să parcurgă drumul începând cu starea în care nu simte de loc prezenţa luminii, şi pană la cea în care este total umplut de lumină, stare denumită Gmar Tikun (sfârşitul rectificării) sau Matarat haBriya (adică Scopul Creaţiei). Omul este obligat să dobândească această stare în decursul vieţii sale corporale, în lumea aceasta, într-una dintre încarnări.
Etapele înaintării spirituale, urcarea gradelor şi „reumplerea” cu lumina Creatorului, reprezintă „nivelurile spirituale”.
Suferinţele sunt factorul care îl îndeamnă pe om spre descoperirea Scopului Creaţiei. Ele îl împing spre dorinţa de a se elibera din strânsoarea ego-ului, pentru a scăpa de suferinţă. Şi cum anume are loc acest lucru? Noi ne spunem: dacă suferinţa îşi are originea în dorinţa de a primi (Raţon Lekabel), pe care este imposibil să o satisfacem, hai să renunţăm la această dorinţă şi prin asta să scăpăm de chinuri. Astfel, treptat se face loc din ce în ce mai mult pentru Lumina Creatorului în om, în locul de unde dispare egoismul.
Oamenii diferă între ei doar printr-un singur lucru: modul în care exprimă dorinţa de a primi, plăcerea specifică spre care aspiră fiecare dintre noi pentru a-şi astâmpăra setea de plăceri. Voluptăţile materiale sunt legate mai mult cu cerinţele imediate ale trupului, pentru hrană, adăpost, şi se aseamănă cu cele ale vietăţilor. Plăcerile de categorie umană, sunt cele influenţate de societate, sunt dorinţa de cinste, de putere, de a controla, de a aduna averi, de a se satisface intelectual, ştiinţific, etc. Toate aceste dorinţe corporale şi umane, există unele alături de celelalte, în fiecare om în proporţiile şi în ordinea preferinţelor, care sunt unice fiecărei persoane.
Răspunsul la cerinţele specifice este atins prin mijlocirea a ceea ce reprezintă raţiunea umană. Dorinţele şi pasiunile omului sunt schimbătoare, dar mintea, fidelă omului, îl ajută să-şi găsească drumul spre îndeplinirea lor.
Sub influenţa durerilor, egoismul îşi schimbă felul de a fi, de a primi doar pentru el însuşi. El este neutralizat, locul său fiind preluat de voinţa de a dărui, Raţon LehaŞpa’a (altruismul). Perioada necesară pentru a se elibera cu totul de egoism, se numeşte 6.000 de ani. Acest număr nu reprezintă o perioadă de timp concretă, materială.
Egoismul se numeşte trup (Guf), iar timpul în care omul nu se mai foloseşte de ego, se numeşte moartea trupului (Mot haGuf). La această stare se ajunge prin cinci niveluri, în decursul cărora omul renunţă în mod treptat la egoism, pe principiul „de la uşor spre greu”. Adică, de la partea mai puţin egoistă spre cea mai egoistă. Omul primeşte Lumina Creatorului în dorinţele sale, care se opun egoismului. Astfel se umple treptat cu lumina denumită în funcţie de nivelul respectiv: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya, Yechida – niveluri ale sufletului, sau Neşama ca termen general pentru suflet.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)