(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Din momentul în care omul decade spiritual, dispare tot ce a realizat pană atunci, inclusiv voinţa de a-L servi pe Creator şi de a se reuni cu El. Tot aşa, şi dorinţa de a lupta cu sine, pentru a păstra starea în care se află, înălţat. Adam (omul), în cădere spirituală, uită cu totul pasiunea pentru dobândirea spiritualităţii. Adam decăzut până la gradul de om simplu, se poate agăţa de idei spirituale. Doar gândurile înalte au puterea să-l salveze din pericolul complăcerii în încântările acestei lumi, care stau la pândă în astfel de momente. Însă cum să aibă idei sublime, când e în situaţia de om simplu? Cum poate omul să aibă în această situaţie legătură cu Creatorul, sau vreo posibilitate de a se contopi cu El? Gândul acesta i se pare ciudat şi îndepărtat. Despre aceste clipe este scris: ”în locul unde se află măreţia Divină, acolo se află şi modestia sa”. Creatorul a dat ocazia fiecăreia dintre creaturile sale să se reunească cu El şi de aceea, omul care se reîntoarce spre spiritualitate, înălţându-se dintr-o cădere, trebuie să-şi regăsească în memorie toate acele momente în care s-a prăbuşit spiritual. Asta, pentru a preţui stările de înălţare spirituală ca pe un cadou personal, primit de la Creator. Cu cât îşi va ascuţi mai mult memoria, cu atât va fi mai mică nevoia de a trece din nou prin situaţii de coborâre spirituală. Cu ajutorul muncii interioare perseverente, îndreptate spre ”credinţa mai presus de raţiune”, (Emuna lema’ala me haDa’at), prin respectarea şi studierea într-o anumită secvenţă, prin acţiuni şi idei intenţionate, omul creează în interiorul său, un vas spiritual pentru înălţarea spirituală treptată.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)