(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
ÎNCANTAREA INFINITĂ – DEPINDE DE RENUNŢAREA ABSOLUTĂ LA PLĂCERILE TRUPULUI
Pentru că toate plăcerile sunt relative, nu se poate ca toţi să fie fericiţi şi să se delecteze în mod egoist. Omul este mulţumit nu cu ceea ce are în posesie în mod absolut, obiectiv, ci cu ceea ce posedă în comparaţie cu ceilalţi, care nu au ce are el. Asta face imposibilă construirea unei societăţi bazate pe Dreptate absolută, aşa cum a dovedit deja istoria omenirii: ca de exemplu – societăţile socialiste, au dat toate faliment, încercând să se bazeze pe ”egalitatea” egoismelor. Egoismul e bazat pe comparaţie şi concurenţă, deci nu se poate dobândi fericire în mod egal. Astfel Creatorul pune o condiţie, pentru dreptul la dobândire a plăcerii infinite: Renunţarea totală la pasiuni. Dorinţele, golite de egoism, de intenţia de satisfacere pentru sine însuşi, sunt definite prin termenul de “altruism”.
Limbajul Cabalei este direct legat de entităţile spirituale. Conceptele de timp, loc, sau acţiune au semnificaţie diferită de cele cu care suntem noi familiari. Cabala este organizată într-o serie de rădăcini spirituale, care se extind unele din altele, potrivit unor legi constante. În cursul acestui proces, rădăcinile se reunesc pentru a se îndrepta spre un scop unic, suprem – Revelarea Creatorului către cei creaţi, aici, în lumea aceasta.
Limbajul Cabalei este legat în mod direct de entităţile spirituale, sau acţiunile lor. Astfel e posibil să învăţăm limbajul, chiar şi sub o formă prescurtată, dacă vom contempla procesul Creaţiei. După concepţia Cabalei:
- Nu există “timp”: în locul concepţiei de timp ne folosim de concepţia de “cauză şi consecinţă”.
- Termenul de “loc” reprezintă “dorinţa de plăceri” – Locul primirii plăcerii.
- “A face” (Ma’aseh), înseamnă “a primi plăcere”, sau “a refuza de a o primi”.
”La început”, adică înainte de „facerea lumii”, exista singur Creatorul, pe care nu avem cuvinte să-l denumim, pentru că un nume indică faptul dobândirii obiectului respectiv. Noi dobândim un singur lucru – faptul Creaţiei noastre, şi din aceasta cauză Îl denumim Creator.
De la Creator a emanat Lumina, adică Voinţa Creatorului de a crea Creatura (Nivra) şi de a-i dărui senzaţia de plăcere provenită de la Creator. Numai în funcţie de însuşirile luminii emanate din Creator, putem noi în vreun fel să-L definim pe Creator în sine, sau mai precis, numai în funcţie de caractersticile luminii emanate din Creator putem discuta referitor la senzaţiile pe care El doreşte să ni le ofere. De aceea noi vorbim de un Creator Benevolent, care face Bine.
Să nu greşim, această Plăcere oferită de Creator nu se găseşte în lumina în sine, ci se creează în noi ca urmare a efectului luminii asupra vasului nostru spiritual. De exemplu, plăcerea provenită de la o bucată de carne este rezultatul contactului dintre cerul gurii unde se află organul de simţ al gustului, şi carnea, iar plăcerea nu se găseşte în bucata de mâncare în sine.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)