(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
În timpul studiului Cabalei, omul nu vede în acţiunile sale nici un avantaj pentru sine, din această cauză el suferă şi astfel se poate concluziona că acesta este Instinctul Răului, care îl domină. Proporţia în care „recunoaşte răul” depinde de măsura în care suferă urmare a faptului că nu mai este atras de spiritualitate, negăsind nici un beneficiu în ea. Cu cât suferă mai mult de starea în care se află, in fundul prăpastiei, cu atât este mai intensă „cunoaşterea răului”. Dacă omul înţelege cu mintea, că deocamdată nu poate înainta spiritual, dar nu-i pasă de acest lucru, înseamnă că acest om nu are încă „instinctul rău” adică, pentru moment, nu suferă de rău. Dacă se simte ca fiind rău, este nevoit să scape de acest sentiment prin rugăciune şi prin „credinţa deasupra raţiunii”.
Ştiinţa Cabala ne ajută să ne eliberăm de subjugarea faţă de egoism.
Este scris: „am creat instinctul rău; am creat Tora ca mirodenie”. Mirodenia este adaosul care dă gust, făcând bucatele demne de a fi mâncate. Esenţa Emanaţiei este Răul, Egoismul. Tora este suplimentul său, care face posibilă folosirea răului. Scopul Creaţiei este Acela de a face bine celor creaţi. Din acest motiv le-a fost introdusă creaturilor dorinţa de a se încânta. Această dorinţă a creaturii (Nivra) are menirea să producă plăcere fără senzaţia de ruşine în timpul delectării. Ruşinea este înlăturată prin ideea indusă în Nivra de a primi plăcerea de dragul Creatorului, nu pentru sine.
Însă, ce avem noi de oferit Creatorului pentru a-I face plăcere? Creatorul ne-a dăruit Tora, Cabala şi legile ei, legile sferelor spirituale, ca să le îndeplinim de dragul Lui, şi Ea, Torah este plăcerea care nu poate fi atinsă de ruşine. Dacă Creatorul nu ne-ar fi dat legile, noi nu aveam cum să ştim care este voinţa Lui. Din momentul în care omul urmează legea spirituală pentru a aduce bucurie Creatorului, el devine egalul Creatorului care-i oferă plăceri şi bucurie omului, prin fapte şi prin calităţi. Creatorul doreşte ca noi să-I dăruim, tot aşa cum El ne dăruieşte nouă, şi ruşinea să nu ne distrugă bucuria plăcerilor primite.
Dorinţa spirituală, dorinţa care conţine toate condiţiile necesare pentru acceptarea Luminii, defineşte plăcerea primită. Dorinţa defineşte categoria plăcerii şi mărimea ei. Dat fiind că Lumina Creatorului conţine totul în ea, fiecare dorinţă a noastră pentru ceva anume ar fi o alegere specifică din totalitatea Luminii, alegere potrivită cu ceea ce noi dorim. Intensitatea dorinţei defineşte mărimea plăcerii. Creatorul a dat anume 613 acţiuni / reguli care trebuiesc urmate pentru rectificarea răului din noi, şi pentru transformarea răului în bine. Întrucât El a creat dorinţele de încântare din 613 fragmente, fiecare acţiune / regulă rectificând o anumită însuşire; de aceea e scris: ”am creat înclinaţia rea; am creat Tora ca mirodenie”.
Se pune întrebarea: de ce să mai urmăm legile rectificării, după îndeplinirea rectificării răului? Într-adevăr, legile rectificării ne-au fost date pentru acea perioadă în care suntem sclavii egoismului, fără posibilitatea de a dărui nimic Creatorului. Din acest motiv, în urma disparităţii, antitezei dintre însuşirile noastre şi ale Creatorului, noi ne aflăm îndepărtaţi. În această perioadă, cele 613 acţiuni ale rectificării ne dau forţa necesară pentru a evada din sclavia egoismului. Despre acesta spune Creatorul: “am creat înclinaţia rea; am creat Tora ca mirodenie”.
După ce şi-a îndeplinit omul rectificarea, el se află în „echivalenţă de formă” cu calităţile şi dorinţele Creatorului, fiind alipit Lui şi având parte de Lumina Torei. Lumina Torei transformă cele 613 acţiuni de rectificare în Corpul său Spiritual, vasele sufletului său, şi în fiecare din ele primeşte Lumina Încântării. Astfel sunt transformate acţiunile spirituale ale rectificării, într-un „loc” pentru acceptarea plăcerii, adică vasul pentru primirea Luminii.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)