MOTIVUL MUNCII SPIRITUALE
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Beyt Midraş (şcoala), este locul unde se învaţă cum să-L „pretindem” şi cum să-L percepem pe Creator. Noi, trupul nostru, egoismul nostru, suntem atraşi în mod natural spre lucruri mai importante şi mai puternice decât noi. De aceea e necesar să-L rugăm să ni se dezvăluie cât de puţin, pentru ca să vedem în Lumina Lui cât de puţin valorăm faţă de măreţia şi înălţimea Lui. Astfel se va trezi în noi atracţia către El, aşa cum în natură, cel mai slab este atras de cel puternic. Omul atribuie o importanţă deosebită profesiei sale. Cei bogaţi se străduiesc nespus pentru a trezi gelozia semenilor. Dacă ar dispare importanţa dată bogăţiei şi împreună cu ea gelozia, ar fi neutralizată motivaţia de a lucra pentru bogăţie.
Interiorizarea importanţei Cunoaşterii Creatorului este etapa cea mai importantă în munca spirituală şi este motivaţia acestei munci.
HaARI HaKadoş (Sfântul ARI), Baal HaSulam, HaBaal Şem Tov – Instituţia care aparţine de Admorim: dat fiind că străduinţa de a dobândi lumina constituie vasul pentru primirea luminii, nu este posibilă starea în care spiritualitatea să fie dobândită fără eforturi. În trecut până la aşa zisele „rectificări” ale lui ARI – Rav Iţhac Luria, marele Mekubal – era mult mai simplă călătoria, cu ajutorul ecranului, către spiritualitate. Procesul de eliberare de egoism, care între timp a crescut, a devenit mai greu după perioada lui ARI şi a scrierilor sale despre căile care conduc la spiritualitate. Pe de altă parte, ARI a descoperit originile Luminii, şi prin această revelare a condus la deschiderea unor drumuri către aceasta. În urma activităţii spirituale efectuate de către ARI cel Sfânt, s-a trezit şi „Benevolenţa Creatorului”, începând să reverse lumina asupra noastră.
În perioada care l-a precedat pe ARI se putea ajunge cu relativ mici eforturi la Divinitate, după cum se spune: „în proporţie de 1 la 100”. În ziua de azi, după rectificările lui ARI, eforturile depuse şi rezultatul dobândit trebuie să fie egale: pentru o „unitate de efort” realizându-se o unitate de cucerire în lumea spirituală, iar valoarea unei unităţi de efort este mult mai mare azi, decât în trecut.
Rav Yehuda Aşlag, numit şi Stăpânul Scării (Baal HaSulam), a făcut o rectificare prin care omul nu se mai poate minţi pe sine şi este obligat să meargă pe calea denumită „credinţă deasupra raţiunii”, deasupra simţurilor noastre.
Deşi prin rectificările de mai sus drumul a devenit mai limpede, totuşi generaţia noastră este reticentă în a depune efortul necesar, în maniera în care au făcut-o generaţiile anterioare. Deşi noi suntem conştienţi de lipsurile noastre, nu avem puterea să înălţăm spiritualitatea la nivelul necesar în conştientul nostru, în timp ce corporalul e din ce în ce mai stăpân pe noi. În general, generaţiile anterioare erau mult mai înclinate şi mai pregătite să investească eforturi de dragul spiritualităţii. Azi este greu să găseşti persoane gata din tot sufletul să facă sacrificii pentru a păşi pe calea spiritualităţii.
Baal ŞemTov a efectuat o rectificare imensă. Pe timpul lui chiar şi oamenii simpli puteau percepe spiritualitatea din lume, deşi numai în mod temporar.
Pentru o scurtă perioadă de timp, cei ce voiau să aibă senzaţia divinităţii, reuşeau cu uşurinţă. Baal ŞemTov a fondat instituţia aşa numită a Admor-ilor cu scopul de a-şi alege studenţii pentru cercul său de studiu al Cabalei. După epoca acestuia, societatea evreiască a fost separată în mai multe curente, conducătorul fiecăruia fiind un înţelept.
Astăzi, însă, nu mai este valabilă rectificarea efectuată de către Baal ŞemTov şi nu toţi conducătorii generaţiei de astăzi se află la înălţimea spirituală a celor care au ajuns să cunoască Divinitatea. După ce Baal HaSulam a părăsit lumea aceasta, ea se găseşte într-o stare de cădere spirituală, care reprezintă etapa care precede următoarea înălţare.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)