(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Sufletul nostru, Eu-l nostru, se află în stare de perfecţiune, din clipa în care a fost conceput de Creator, care a decis că acesta este felul de a fi obligatoriu al sufletului – Neşama. Acest fel de a fi se poate defini ca o stare de „perfect repaus”. Orice mişcare provine din necesitatea de a ajunge într-o poziţie mai avantajoasă. Repaosul absolut se poate defini şi ca o voluptate absolută, când dorinţele create în noi de Creator sunt împlinite în mod desăvârşit, absolut.
Pentru a dobândi starea de repaos perfect al sufletului, trebuie să construim dorinţa pentru această stare. Adică, să dorim să transformăm dorinţele actuale, în dorinţe superioare, altruiste. Nu avem altă opţiune. Creatorul ne spune astfel: dacă nu veniţi de bunăvoie, vă veţi întoarce spre mine neavând încotro. În fiecare dintre noi se găsesc două stări simultane: starea prezentă, şi starea viitoare, cea perfectă. Dar noi simţim doar starea noastră actuală. Este posibilă tranziţia la următoarea noastră stare, într-o clipită, prin schimbarea naturii noastre egoiste, fireşti, într-o natură altruistă, spirituală. Acest miracol poate fi înfăptuit de Creator, în orice moment şi pentru oricare dintre noi. Tranziţia se poate realiza atât de rapid întrucât amândouă stările există simultan, în paralel; dobândim starea următoare, cea perfectă, cu condiţia de a ne transforma natura şi dorinţele. Noi suntem opuşi Creatorului în dorinţe, de aceea „nu este posibil traiul amîndurora în acelaşi loc”. Fiecare persoană există în două stări, sau din punct de vedere al Cabalei, în două corpuri.
Prima stare, cea a corpului fiziologic, în care ne găsim în momentul de faţă, este numită de Cabala, „învelişul material”. În aceasta stare se află trupul (Guf) care conţine dorinţele şi însuşirile noastre. Înăuntrul acestor dorinţe se află sufletul nostru, care face parte din Creator, nu din trupul material. Chiar fiind constituit doar din egoism, trupul resimte această scânteie a sufletului scăpărând, susţinând vitalitatea noastră. Licărul este atât de minuscul, încât se numeşte „firicel de lumânare”, scânteie provenită din Lumina uriaşă, care ne dă viaţă.
A doua stare, cea spirituală, nu este percepută de cei care păstrează dorinţele lor egoiste. Ea conţine întregul nostru suflet, adică dorinţele şi însuşirile altruiste. Această parte, aparţinând Creatorului, se va face simţită doar la Sfârşitul Rectificării – Gmar Tikun.
Forţa vitală care caracterizează cele două stări, cea egoistă şi cea altruistă, se împarte în două categorii: sentimentele şi raţiunea, aparţinând inimii şi respectiv, minţii. În starea trupului egoist, inima este cea care conţine dorinţa de a primi, de-a acapara pentru sine, iar creierul, mintea, doreşte să înţeleagă, să ştie. În starea corpului altruist, inima conţine dorinţa de a dărui, iar mintea doreşte să creadă.
Nu avem nici o posibilitate de a evita aceste două stări, care nu se pot schimba. Corpul spiritual, altruist este perfect, Iar trupul material, egoist, este ireparabil: astfel a fost zămislit de Creator. Dar, pe lângă aceste două stări, există o a treia stare, „corpul intermediar”, care se poate rectifica, adică schimba. Acesta este reprezentat de idei şi dorinţe care sunt în permanentă transformare, dirijate de Sus. Pe acestea avem datoria să le rectificăm, prin intermediul rugăciunilor, implorărilor, îndreptate către Creator, ca El să le rectifice pentru noi. Astfel noi ataşăm acest corp intermediar, Klipat Noga, de corpul nostru altruist. Atunci când vom finaliza cu desăvârşire această asociere dintre corpul altruist şi Klipat Noga, starea egoistă a corpului va dispare, şi noi ne vom regăsi integral în starea altruistă, corpul nostru spiritual.
În următoarea stare, Creatorul va transforma toate însuşirile “trupului egoist”, preschimbându-le în caracteristici cu totul opuse; astfel, egoismul cu care am fost creaţi, va deveni altruism absolut.
Totul provine de la Creator. În toate stările prin care trecem, trebuie să facem tot ce este posibil să le analizăm prin Creator. Atunci vom înţelege că Creatorul este între noi şi lumea din jurul nostru, că prin El privim lumea, ne privim pe noi înşine, şi tot ce ni se întâmplă. Totul provine de la El, şi tot ce provine de la noi, ajunge direct la El. Astfel, tot ce se găseşte în jur, reprezintă Creatorul. Omul trebuie să-şi repete următoarele: „tot ceea ce există în mine, tot ceea ce gândesc şi simt, sunt de la Tine, Creatorul, dialogul are loc cu Tine”.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Învelişul material, “al doilea trup” şi “corpul material”