(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Înainte ca acest miracol să aibă loc, înainte să fie rectificat de Creator, omul care păşeşte pe drumul transformării spirituale se simte pe zi ce trece mai rău, se simte din ce în ce mai egoist cu fiecare progres, iar de fapt în acest timp el este cel mai puţin egoist.
El înţelege profund situaţia sa, de aceea e înclinat să se vadă pe sine tot mai rău şi nu ca o persoană mai bună. Cu cât cunoaşte mai profund natura sferelor spirituale, cu atât e mai convins de natura sa exact opusă. El consacră din ce în ce mai mult efort pentru studiu şi spre a înţelege cauzele adevărate ale diverselor stări.
În această perioadă e posibil să fie cuprins de deznădejde şi epuizare, însă trebuie să învingă aceste sentimente şi să menţină o stare de spirit de optimism şi de bucurie, bazându-se pe încrederea în faptul că Creatorul guvernează asupra a tot şi toate cu absolute benevolenţă.
Aceasta „credinţă dincolo de raţiune”, îşi croieşte calea spirituală pentru a primi „Lumina Creatorului” (Ohr haBoreh).
Unul dintre punctele cheie ale înaintării pe aceasta cale, este atunci când omul simte că a depus tot efortul posibil din partea lui, dar în zadar. Din acest moment el poate să strige din adâncul inimii: să fie ajutat de către Boreh, căci acesta e momentul de senzaţie absolute a faptului că, fără nici o îndoială, străduinţele omeneşti sunt aici fără efect.
Pană în acest moment al revelaţiei, omul încă are iluzii în ce priveşte propriile puteri de a atinge scopul dorit. Tot timpul în care omul se încrede încă în propriile forţe, el nu se poate minţi şi nu poate să strige cu adevărat după salvarea de Sus. Dimpotrivă, este purtat de orgoliul egoist spre a-şi mări eforturile, spre a continua să încerce.
Doar dispariţia iluziei capacităţii proprii, îl îngenunchiază pe om, ducându-l la încetarea experimentelor sterile, şi îl conduce la abdicarea cu mâinile ridicate în faţa Creatorului său, implorandu-L să-l salveze de propria sa natură. Încrederea în existenţa şi unicitatea Creatorului are loc atunci când omul se acceptă ca fiind, împreună cu tot ceea ce-l înconjoară, un instrument, un Kli, în mana Lui.
Dobândirea Emanatorului este posibilă numai aceluia care se contopeşte total cu Creatorul, Boreh, şi s-a ridicat la gradul de „Olam haAţilut” (lumea Aţilut). La aceasta se ajunge după o muncă îndelungată, depusă pentru dezvoltarea dorinţelor potrivite, culminand cu senzaţia că „Nu este nimeni în afară de El”. Olam haAţilut, este o lume reală, şi în ea acţionează cei care au reuşit să îşi anuleze propriul Ego şi astfel să se contopească cu Lumea adevărată.
În aceasta lume nu există altceva decat voinţa şi autoritatea Creatorului. Omul care nu a ajuns la gradul de a-L percepe pe Creator, nu trebuie să se complacă în ideea că totul este în puterea Creatorului, iar el nu trebuie să facă nimic.
De asemenea, el nu trebuie să-şi imagineze că a ajuns la acest grad, înainte de a fi intrat în lumea numită Olam haAţilut. Omul este obligat să acţioneze numai potrivit cu gradul la care a ajuns. Înainte de a intra în aceasta lume, Olam haAţilut, omul trebuie să acţioneze conform cu ideea că el, prin activitatea sa de om, este responsabil de acest proces, de la început, şi pe tot parcursul acestuia.
La sfarşitul acestui proces, el trebuie să creadă şi în faptul că tot ceea ce a dobândit prin munca sa, ar fi obţinut oricum, fiindcă tot universul se desfăşoară conform cu programul raţiunii superioare, cea a „Programului Creaţiei” sau „Machşevet HaBriya”.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)