(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Lumina care rectifică, lumina de dăruire, lumina cunoaşterii
Noi concepem Creatorul ca pe o Lumină a încântării. Noi percepem Lumina Creatorului în funcţie de măsura în care vasul este ridicat la calitatea de fi altruist, vasul altruist fiind organul de simţire al Luminii spirituale. Astfel, deşi lumina este unică, noi îi dăm diverse denumiri potrivit influenţei sale asupra noastră. Se disting două categorii de Lumină a Creatorului: Ohr Hohma – Lumina Înţelepciunii, şi Ohr Hasadim – Lumina Dăruirii. În Lumina Înţelepciunii se distig de asemenea două feluri de lumină, în funcţie de influenţa sa asupra omului: la început, atunci când vine Lumina, omul distinge răul din propria persoana şi îl recunoaşte.
După ce omul a recunoscut răul propriu, şi a ştiut că nu-i este permis să se folosească de ego, Lumina creează în dorinţele egoiste forţele necesare pentru a „lucra cu ele”, fără a le folosi în propriul interes. În faza următoare, cand omul a câştigat destule puteri pentru a-şi corecta egoismul, această lumină permite dorinţelor rectificate, să fie satisfăcute prin altruism, adică prin „a primi de dragul de a dărui”.
Dintre cele 320 de dorinţe necorectate, se deosebesc 32 de fragmente ale lui Malhut, adică ale dorinţei de a primi, care nu se pot rectifica. Restul de 288 de dorinţe, sunt neutre, nici bune nici rele, fără vector. Ele sunt un fel de senzori, ca şi auzul şi văzul, de care ne putem folosi prin liberul arbitru, fie de dragul interesului propriu, fie de dragul celor aflaţi în afara noastră.
Lumina Înţelepciunii, Ohr Hohma, ajută în alegerea altruismului. Lumina Dăruirii, Ohr Hasadim, preschimbă în mod miraculos dorinţele de a primi, în dorinţe de a dărui. Sub influenţa Luminii Hasadim, a dăruirii, sunt transformate cele 32 dorinţe de a primi, egoiste, în 32 dorinţe de a dărui, altruiste. Drept rezultat, se trezeşte în om dorinţa de a folosi şi cele 288 de dorinţe în mod altruist. Astfel intensitatea Luminii Hohma creşte şi mai mult.
Rectificarea prin Lumina rectificării, are loc fără trăirea vreunei plăceri din lumină. Dar omul face distincţia între calităţile luminii şi însuşirile egoismului. Acest discernămant îi permite evadarea din dorinţele lumii materiale. După rectificarea dorinţelor, omul începe să primească Lumina pentru a se încânta „de dragul Creatorului”. Această Lumină se numeşte Şemot haBore (denumirile Creatorului), întrucât Omul primeşte în adâncul sufletului său o parte din Creator, iar plăcerilor primite de la Creator, omul le dă nume.
Putem pătrunde în lumea spirituală – „lumea rectificărilor”, doar prin asimilarea calităţii de „a dărui totul”- Hafeţ Hesed, prin care omul încetează să dorească pentru sine. Aceasta este condiţia sine qua non, pentru a rezista în mod total seducţiei dorinţelor egoiste. Fără să apară altruismul prin intermediul Luminii Hasadim, după ce ar gusta voluptatea infinită a Luminii Creatorului, omul ar fi „vândut”, dependent total de aceste plăceri. Acestea conţin în ele pericolul de a nu mai evada niciodată din egoism în altruism, de a rămâne mereu focalizat doar pe urmărirea dorinţelor şi plăcerilor egoiste, care sunt imposibil de satisfăcut.
Lumina Dăruirii – Ohr Hasadim, care dă omului voinţa pentru altruism, nu poate să ilumineze, să pătrundă într-un vas egoist. Dorinţele egoiste sunt menţinute de „firicelul de lumină” – Ner Dakik, o mică iluminare a Luminii Superioare, ascunsă în aceste dorinţe. Creatorul a introdus acest Ner Dakik în fiinţa noastră pentru a ne „reanima”, a ne ţine în viaţă, căci fără o oarecare plăcere, omului îi este imposibil să supravieţuiască. Dacă ar dispărea această infimă iluminare, omul şi-ar pune imediat capăt vieţii, pentru a se deconecta de voinţa egoistă, dorinţa de plăceri, nesatisfăcută, chinuitoare, pentru a evada din sentimentul de vid, de întuneric total !
Lumina Hasadim, nu poate pătrunde pur şi simplu „în egoism”, ca atare. Precum am amintit mai sus, nu există nicio deosebire între lumina dăruirii şi lumina înţelepciunii, ci omul singur face distincţia şi decide ce fel de Lumină primeşte. Dorinţa egoistă poate să se încânte prin Lumină, dacă ea este lumina Hohma – a înţelepciunii, sau lumina Hasadim – a dăruirii; adică, dorinţa egoistă se poate încânta pe sine prin lumina Hasadim. Numai dorinţa gata de fapte altruiste poate primi lumină şi să aibă plăcere prin altruism, adică să simtă lumina ca lumină a dăruirii – Ohr Hasadim.
Omul are plăcere din trei feluri de percepţii: trecut, prezent şi viitor. Voluptatea maximă provine din viitor, având plăcere deja în prezent de la evenimentul plăcut prevăzut în viitor. Din acest motiv, senzaţiile şi gândurile despre fapte neplăcute, dezagreabile, sunt mai dureroase decât faptul în sine, ele continuă să preocupe mintea de-a lungul unei perioade de timp. Plăcerea din prezent, de obicei este de scurtă durată: dorinţele sunt mici şi sunt repede „umplute”, satisfăcute. Plăcerile trecutului pot fi reproduse iar şi iar în imaginaţie, omul delectându-se cu ele de nenumărate ori. Astfel, înaintea unei fapte bune, cu „intenţia de a dărui”, omul este obligat să reflecteze îndelung, adâncindu-se în modul de acţionare şi căile realizării acesteia. Mai târziu va avea posibilitatea să-şi aducă aminte de ideile şi intenţiile bune, reîmprospătându-şi şi reanimându-şi atracţia spre spiritualitate.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)