(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Numele Creatorului (Yod-Hey-Vav-Hey) simbolizează Lumina Creatoruluui, înainte ca omul să o fi primit. Deci, lumina propriu zisă, denumită Tora scrisă, este astfel emanată din Creator. Numele Creatorului (Adonay) reprezintă lumina dobândită de om. Ea se numeşte Tora orală, pentru că ea a trecut prin organele de simţ spirituale: vederea, citirea, auzul, şi înţelegerea.
Egoismul creat ca „existenţă din nonexistenţă” (Yeş MiAyin), urmează să dispară din lume.
Ceea ce distinge lumile spirituale de lumea noastră, este faptul că toate obiectele aflate în lumea spirituală aparţin Creatorului, fiind o parte din El, şi au forma unei „scări” spirituale. Această formă are rolul de a uşura urcuşul spiritual. Dimpotrivă, lumea noastră nu a făcut parte din Creator niciodată ! Ea a fost emanată ca Yeş MiAyin „existenţă din nonexistenţă”, iar după ce ultimul suflet din lumea noastră se va fi înălţat în lumea spirituală, ea este destinată dispariţiei, precum era înainte de a fi fost procreată. Tot astfel, şi diversele forme de activităţi ale umanităţii, care trec din generaţie în generaţie, precum şi tot ce a fost creat din materie, sunt menite să dispară !!
Lumina interioară (Ohr Pnimi), care pătrunde în vas, este posibilă numai după Rectificare, iar până atunci ea este Lumină Înconjurătoare (Ohr Makif).
Sentimentul de încredere în sine, este rezultatul Luminii Înconjurătoare, sau al senzaţiei Creatorului în prezent. Siguranţa de sine şi Credinţa sunt senzaţii asemănătoare. Atâta timp cât încă nu au fost rectificate însuşirile, Creatorul este perceput ca Ohr Makif, Lumină Înconjurătoare, nu ca Lumină Interioară, Ohr Pnimi.
Nu există ceva care să stea în drumul voinţei, în afară de lipsa de dorinţă de a depune muncă, cedarea la lene şi oboseală. Cine este plin de siguranţă, răbdare, capacitate de a suferi, se numeşte cel care merită să fie numit puternic; iar în situaţia opusă, este numit slab, nerezistând la suferinţe, din momentul în care acestea au început.
Raţiunea şi forţa sunt condiţii obligatorii pentru a ajunge la Creator. Pentru a dobândi un lucru preţios, este nevoie de investiţia unor mari eforturi, şi chiar să suferi pentru el. Noi tindem să apreciem un lucru dorit, pe măsura efortului depus spre a-l dobândi. Măsura în care omul poate răbda suferinţa, este chiar măsura forţei sale vitale. În lumea noastră, părerea generală este că până la vîrsta de 40 de ani, omul se află în culmea vitalităţii sale, iar după aceasta i se micşorează această forţă, şi astfel îşi pierde treptat siguranţa de sine, până când, în cele din urmă, se pierde cu totul şi omul moare. Dimpotrivă, în contrast cu vitalitatea materială care se diminuează pe parcursul vieţii, Cabala reprezintă o achiziţie permanentă, eternă. Ea pretinde o mare străduinţă, pentru că ea „cumpără” o lume veşnică şi plină de comori, conţinând originea forţelor, Cunoaşterea şi Ştiinţele în expresia lor adevărată, revelată.
Forţe supranaturale, pentru a ajunge să stăpâneasca ştiinţa Cabalei, îi sunt dăruite omului de Sus! Prin ele, omul se căleşte destul pentru a suporta suferinţele prin care trebuie să treacă pe drumul spre asimilarea Cabalei. Cu ajutorul acestor forţe, omul îşi măreşte vitalitatea, siguranţa de sine, care-l îndeamnă mai departe să realizeze acest scop. Ajutorul Creatorului pentru realizarea călătoriei spirituale, pentru trecerea prin toate piedicile pe acest drum, este un ajutor deschis, iar în învingerea piedicilor de altă natură, tot Creatorul îl sprijină, dar pe ascuns.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)