MANIFESTĂRI EXAGERATE ALE IUBIRII

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

Manifestări exagerate ale iubirii au drept rezultat “paralizarea” dorului celui care iubeşte faţă de obiectul iubirii lui

Dragostea de sine este sentimentul cel mai natural al omului. Copiii mici şi mari pot foarte bine exprima acest fapt. Şi totuşi, iubirea faţă de semeni este un sentiment tot atât de firesc, şi ea porneşte din egoism. Iubirea faţă de o anumită persoană, este subiectul atâtor opere de artă, poeme, romane, care au preamărit-o. Cu toate acestea, nu există o explicaţie ştiinţifică pentru sentimentul iubirii şi procesele care stau la originea acestui sentiment „miraculos”.

Nu o dată avem parte de revelaţia sentimentului iubirii faţă de anumite persoane, adică ne îndrăgostim. Fenomenul îndrăgostirii include două stări: prima, de înflorire a iubirii, şi a doua de stingere a sentimentului de iubire. Dacă iubirea este reciprocă, ea este destinată la o şi mai rapidă dispariţie… Iubirea neîmpărtăşită are şanse mai mari de a supravieţui, şi este mai intensă dar, ce minune, tocmai atunci când obiectul iubirii cedează, scade intensitatea iubirii. Acest paradox este observat în diversele genuri de iubire: cea dintre iubiţi, între părinţi şi copii, etc. Se poate afirma că manifestările prea exagerate ale iubirii îl paralizează pe cel ce iubeşte în încercarea de dobândire a obiectului iubirii sale.

Iubirea reciprocă, permanentă, poate exista doar cu condiţia de a nu depinde de nimic – este iubire necondiţionată.

În viaţă, avem mai multe ocazii de a iubi, de a trăi mari iubiri, totuşi nu ne este cunoscută iubirea altruistă, şi nu o putem realiza. Creatorul ne menţine între limite înguste, nepermiţându-ne satisfacţia unei iubiri împărtăşite, şi tocmai pentru că ne iubeşte în mod altruist, ne ascunde iubirea Lui faţă de noi, până când vom putea percepe natura altruistă şi vom fi în stare să răspundem cu iubirea potrivită, totală şi permanentă, iubirii Creatorului.

Omul care se simte iubit, înclină să răspundă acestei iubiri. Dar o dată satisfăcut, va cere o iubire şi mai puternică. Aceasta este baza capacităţii omului de a-şi creşte mereu dorinţa şi iubirea pentru Creator. Doar absenţa oricărei condiţii, face posibilă trăirea iubirii reciproce, permenente, stabile în intensitate. Astfel de iubire nu are loc în prezenţa egoismului, care, dimpotrivă este cauza adevărată a decăderii acestui sentiment în lumea noastră. Astfel iubirea Creatorului se ascunde de noi la început, şi ne este revelată pas cu pas, pe măsura eliberării de egoism. Acest proces al intensificării treptate a iubirii noastre faţă de Creator, nu ar fi avut loc fără prezenţa egoismului, de care ne eliberăm treptat în drumul către Creator.

Egoismul reprezintă latura a treia a triunghiului Creaţiei – Creator, creatură, egoism. El este duşmanul comun al Creatorului cât şi al creaturii. Acest triunghi face posibilă alegerea Creatorului. Iubirea totală, absolută este baza Emanaţiei şi a tuturor acţiunilor Creatorului. Lumina, emanând de la Creator, şi creând toate sferele spirituale şi pe noi, este de fapt însăşi percepţia iubirii Creatorului.

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!