(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Mazon (hrană), Psolet (gunoi), Şikor (beat), Ani-Marud (sărac lipit pământului)
Adam, omul, ajuns la un nivel spiritual oarecare, îşi continuă munca spirituală astfel: orice plăcere trăită este categorisită imediat ca “hrană” sau ca “gunoi”. Delectările imposibil a fi atribuite, echivalate Creatorului, sunt eliminate ca nedemne de a fi utlizate, ca şi gunoiul. Plăcerile trăite de dragul Creatorului, cu scopul de a fortifica credinţa, sunt demne de a fi primite ca “hrană”. Adam, omul care nu e capabil să facă diferenţa critică între cele două categorii, le înghite, aşadar, şi pe una şi pe cealaltă. În Cabala el se numeşte “beat”. El apare ca fiind beat de atâtea voluptăţi, prea multe chiar, şi care îl fac de fapt să piardă totul, şi să rămană fără nimic, numit, ca cel ce a dat faliment, „sărac lipit pămîntului”.
Lumina ascunsă a muncii în altruism care a început dintr-un motiv egoist, conduce spre rectificarea omului. După principiul „faptă şi răsplată”, Sahar veOneş, un om care încalcă legea este pedepsit. El are interesul de a evita încălcarea legii, în măsura în care doreşte să prevină pedeapsa. Lucrurile se complică în cazul în care delictul nu este imediat pedepsit, dar este însoţit pe loc de plăcere. Pedeapsa, primită mai târziu, va avea menirea de a-l învăţa minte pentru viitor, de a se feri să repete aceeaşi abatere. De exemplu, ştim cu toţii că a fura este un delict. Un om care fură este conştient de posibilitatea de a fi prins şi pedepsit. Totuşi, hoţul speră şi-şi face socoteala că va câştiga mai mult având banii faţă de cât va suferi dacă va fi pedepsit. Doar o pedepsă care să-l facă să sufere mai mult, îl va face să considere în viitor schimbarea comportării, deşi omul este înclinat să uite cele suferite, de exemplu în închisoare.
Sunt multe exemple în viaţa cotidiană care dovedesc faptul că durerile îl împing pe om să aleagă o cale diferită de cea a egoismului: e mai uşor să dormi decât să te scoli să pleci la lucru, e mai plăcut să ai bani fără să lucrezi, furtul e mai uşor decât să munceşti, mai plăcut e să petreci decât să suferi, etc. Tot astfel omul care se hotărăşte să studieze Cabala, trebuie să fie convins că va trage folos din aceasta, în mod egoist, în general nici unul dintre noi nu este în stare să se oblige fără vreun cîştig. Adam, omul, este în aşteptarea roadelor muncii sale, şi nu va investi puteri fără vreo răsplată. El trebuie să ştie pentru cine şi pentru ce se străduieşte, nu poate fără rost să investească energie, pentru că mintea şi ego-ul său au fost create cu dorinţa de a se încânta.
O viaţă fără plăceri şi presărată cu suferinţe, îl fac pe om să dispere şi să ia în considerare posibilitatea unui alt fel de a trăi, care ar putea să-l salveze, calea altruismului, opusă cu totul vieţii precedente. În acest moment, el nu atinge altruismul, deocamdată fiind în căutarea salvării proprii, însă pretinzând şi invocând să i se dea dorinţe altruiste, omul va progresa pas cu pas, prin adăugarea micilor făptuiri altruiste, una după alta, înspre viaţa prin altruism. Lumina „ascunsă” (Ohr Nistar) din acţiunile sale, îl influenţează şi îl sprijină.
Cu toate că munca pentru atingerea altruismului a pornit de fapt din motive ale ego-ului, omul începe să investească, să dăruie pentru a primi. Dar, Ohr Nistar, Lumina Ascunsă, îl învăluie, şi prin bogăţia sa îi aduce senzaţia de voluptate regăsită în actul dărniciei altruiste, rectificându-l.
Îndreptarea gândului în timpul studiului Cabalei, către Scopul Creaţiei, Matarat haBriya, îl conduce pe om la rezultate, cu repeziciune. Omul poate să înveţe zi şi noapte, fără să ajungă la rezultatul droit – perceperea spirituală a Creatorului. În schimb, studiul Cabalei duce la rezultatul dorit într-un timp mai scurt, cu un efort mult mai mic. Cu alte cuvinte, dacă studiul are ca scop nu de a informa mai bine, ci de a-l căuta pe Creator, atunci ştiinţa Cabalei îşi va dezvălui cu toată generozitatea cuprinsul, întrucât asta îi este menirea. Şi invers, dacă ea este abordată cu scopul numai de lărgire a informaţiilor cuiva, sau pentru a fi exploatată în idea unui profit personal, atunci Cabala nu va da roade. Toate eforturile omului sunt aţintite spre scopul studiului, Scopul Creaţiei. Acest proces de focalizare a gândirii, de conştientizare, are loc neîntrerupt, mai ales în timpul studiului Cabalei, care este mijlocul cel mai bun de a ajunge la descoperirea spiritualităţii.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)