(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Mişcarea vieţii – contracţie şi expansiune; de la restrângere (Ţimţum) la împlinire (Miluy)
Dezvoltarea iubirii pentru ceilalţi începe prin senzaţia unei contracţii interioare, acesta fiind modul de trecere de la egoism la altruism. Este vorba de un proces cu totul opus naturii umane, care trezeşte o profundă împotrivire interioară. De aceea, la început apare senzaţia de contractare, restrângere a intereselor personale. În starea următoare, locul spiritual rămas liber, poate fi pătruns de Lumina Superioară, care va trezi acţiunea de împlinire şi de expansiune. Astfel ceea ce a început ca o reducere, sau ca o restrângere, Ţimţum, are ca final expansiunea. Aceste două acţiuni, de contractare şi de expansiune, se numesc „mişcarea vieţii” sau Suflet (Neşama). Ele pregătesc terenul pentru următoarea secvenţă, cea de restrângere şi împlinire. Vasul spiritual astfel pregătit, poate primi Lumina Creatorului şi se înalţă prin amplificarea, expansiunea sufletului.
Procesul de restrângere (Ţimţum) are loc fie prin acţiuni exterioare, fie prin acţiuni interioare ale vasului. Atunci când aceasta se efectuează prin forţe exterioare care împing, presează şi produc durere, prin însăşi natura sa, vasul este obligat să găsească forţe în sine pentru a se împotrivi restricţionării, şi atunci se extinde, revenind la situaţia originară, imediat după restricţionarea care a avut loc în mod pasager. Iar când restrângerea are loc din interior, din bunăvoia vasului, atunci vasul nu se poate aduce singur în situaţia precedentă, dilatată, ci doar cu intrarea Luminii în vas, acesta va avea capacitatea de a se dilata la dimensiunea precedentă contracţiei. Lumina aceasta se numeşte “Viaţă” (Hayim). Viaţa înseamnă a fi „conştient de viaţă”, a recunoaşte viaţa. Această conştienţă poate fi dobândită numai prin intermediul unor „restrângeri”, Ţimţumim , pentru că omul nu se poate extinde dincolo de limitele cu care a fost generat.
Pentru prima restricţie, omul are nevoie de forţa exterioară care să-l preseze, obligându-l să se restrângă, să se reducă. O altă posibilitate de a se reduce pentru prima dată, este aceea de a invoca ajutorul Creatorului o rugăciune (Tfila). Prin Tfila, el cere ajutorul Forţei Superioare, întrucât el are nevoie de sprijinul Lui pentru a se restricţiona pentru prima dată, astfel încât să poată primi „viaţă” în sufletul său. După aceasta, va avea viaţa spirituală necesară pentru a executa această acţiune, opusă cu totul naturii sale.
Până ce nu a trecut prin această primă retricţionare, care are loc numai şi numai prin forţa exterioară, omul este considerat ca şi inexistent din punct de vedere spiritual: viaţa este definită ca fiind „capacitatea de mişcare independentă”.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)