(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Munca din inimă (HaAvoda ŞeBalev) contrazice împotrivirea trupului
Nu este posibilă evitarea încântării atunci când suntem dominaţi de ego, decât dacă ne vom convinge că el ne dăunează, prin conflictul dintre inimă şi raţiune. Este vorba de o aritmetică simplă în ce priveşte avantajul: să ne încântăm acum şi să suferim mai tîrziu?, sau să renunţăm la voluptate acum, pentru a evita durerile care sunt consecinţa lor? Evitarea egoismului atrage după sine întotdeauna conflictul furtunos cu trupul, care pretinde examinarea minuţioasă a cauzei pentru care el trebuie să renunţe la plăcere?!
Trupul care vorbeşte în limbajul voluptăţilor, înţelege doar simpla socoteală a câştigului. Renunţarea în prezent pentru un câştig în viitor, pare să fie un argument convingător. Dat fiind că trupul înţelege şi limbajul suferinţelor, argumentul că nu merită să suferi mai târziu în urma plăcerii din prezent, are şi el şansa de a convinge trupul. Astfel se poate constitui un sistem de apărare contra trupului, în timp ce dorinţa de a se încânta stă mereu la pândă.
Deci trebuie să fim vigilenţi la încercările sale de a ne deruta convingându-ne prin comparaţii false între plăcere şi durere.
Modul de a se „înţelege” cu calculele false ale trupului, este acela de a-i răspunde ferm, exprimând hotărîrea de a munci de dragul spiritualităţii, fără nici un profit personal. Acest fel de a lucra se numeşte „munca din inimă” (Avoda Şe BaLev), pentru că inima caută plăceri (Ta’anughim).
Un alt răspuns posibil adresabil raţiunii este: „eu cred cu fermitate că Bore aude toate rugăminţile mele de a îmi veni în ajutor”.
Rezistenţa încăpăţânată în confruntarea cu raţiunea şi trupul, duce la revelarea Creatorului, haBore, la perceperea Lui pe deplin, şi la reunirea cu El.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)