(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Nivelurile în percepţia Creatorului sunt numite Lumi şi Sfirot
Singur Creatorul se află în afara omului. La baza Creaţiei se află senzaţia Eu-lui, perceput ca atare de fiecare individ. Iluzia senzaţiei Eu-lui omului, se numeşte Creatura sau creatul, haNivra, şi este perceput numai de noi. Dar, dincolo de acest simţămant al Eu-lui (Ani, eu în ebraică) se află numai Creatorul. De aceea, raportarea noastră faţă de univers, faţă de oamenii care ne înconjoară, provine de la percepţia noastră în raport cu Creatorul; El este unicul aflat în afara noastră. Acest fel de raport creează legătura directă cu Creatorul.
Este scris: „nu există nimic în afară de El”: dar atunci cine este „Eu”-l ? ”Eu”-l se formează din iluzia existenţei independente a omului. Acest Eu nu există cu adevărat, dar este voinţa Creatorului ca o parte din El să se simtă ca entitate independentă, deci să se simtă îndepărtat de El. Sentimentul de independenţă şi îndepărtare au loc întrucât Creatorul se ascunde de om. Cu cât se intensifică xensaţia Creatorului, sentimentul Eu-lui se micşorează, făcând loc sentimentului reunirii cu Creatorul, ca parte integrantă a Lui, paralel cu evaporarea sensului de a fi sub forma unei entităţi separate, ca Nivra – creatură.
Nivelurile de percepere a Creatorului, revelate grad după grad, se numesc Olamot (lumi) sau Sfirot (safire, sfere dar şi cifre). Omul se naşte lipsit cu totul de sentimentul Creatorului. El se raportează la cele ce îl înconjoară, la realitatea acestei lumi, lumea noastră. Atunci când Creatorul va dori să-şi apropie omul, omul va începe să simtă o prezenţă superioară. Deocamdată această prezenţă nu este resimţită printr-o viziune interioară, însă Lumina care-l inconjoara, îi va da sentimentul de siguranţă, senzaţia celebrării spirituale, entuziasm şi admiraţie. În această stare, Creatorul se va ascunde, îndepărtându-se iar, insesizabil.
Această alienare are loc prin două modalităţi: în prima omul se reîntoarce la starea spirituală iniţială, adică uită cu totul evenimentul perceperii Creatorului, uită credinţa absolută în exitenţa Lui; în a doua modalitate, alienarea Creatorului este percepută ca îndepărtarea prezenţei spirituale, ca o deteriorare a stării de spirit. Tristeţea datorată pierderii sentimentului spiritualităţii, îi este trimisă de Creator celui pe care Creatorul doreşte să şi-l apropie. Dorul după senzaţia odată avută şi acum pierdută, îl motivează pe om să caute din nou mijloacele pentru a o regăsi. Cine depune efort, studiind Cabala, şi chiar găseşte un mentor autentic, va avea parte de cunoaşterea Creatorului.
Această revelare a Creatorului are loc în mod alternativ: din când în când ea creşte, câte puţin. Omul vibrează de fericirea acestei rebelări, trăind înălţarea spirituală, care-l avansează, pană la următoarea retragere, ascundere, umbrire, dispariţie, a Creatorului. Dispariţia simţirii Creatorului îl doboară spiritual pe om, determinându-l să depună eforturi mult mai mari, pentru a se salva din această stare, fiind readus către avansarea spirituală. Cel care depune mari eforturi, reuşind prin propriile forţe să învingă căderea spirituală apărută în urma ascunderii Creatorului, primeşte de Sus sprijinul care este exprimat prin progres spiritual, entuziasm, palpitare. Dacă nu face încercări pentru a evada prin propriile forţe din starea de cădere spirituală, Creatorul îl poate apropia pe om din iniţiativa Lui, sau îl poate abandona într-o stare de totală absenţă a perceperii Creatorului.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)