(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Nu există nimic rău în tot universul, în toată lumea
Drept urmare a avansării spirituale, omul descoperă în sinea sa iubire faţă de duşmanii cei mai răi, pană la ultimul. Cea mai mare muncă spirituală ar fi să se roage pentru duşmani. Lupta cu egoismul se poate împărţi pe două fronturi. Pe primul, omul aleargă după dorinţe încercând să le satisfacă, iar pe al doilea, omul fuge de dorinţe, acestea urmărindu-l fără întrerupere.
Cei care neagă unicitatea Creatorului, sunt cei care nu realizează că tot ce ce se petrece în jurul lor, inclusiv cu ei, este de fapt, absolut identic cu Creatorul, reprezintă una şi aceeaşi entitate. Nu este nimic mai rău pentru afirmarea Guvernării Creatorului, decât sentimentul deprimării, frustrării, care se poate abate asupra oricui din diverse motive: suferinţă, slăbiciune, sărăcie, lipsuri… Dar dacă omul înţelege că în lovitura primită se află şi remediul dorit, el ar putea să îi accepte gustul amar, la fel ca şi bolnavul, care acceptă medicamentul amar. „Nu există nici un rău în Lume”. „De aceea nu trebuie să privim suferinţele ca pe ceva rău, ci ca pe nişte leacuri amare, amarul fiind adevăratul gust al medicamentelor!” Nu trebuie să fii preocupat de suferinţa însăşi, ci trebuie să te întrebi: „de ce anume sunt preocupat?”
Omul trebuie să facă totul pentru a-şi vindeca tristeţea prin credinţă, care aduce fericirea. Dar la credinţă se ajunge prin muncă spirituală aprofundată. Omul poate să-şi asimileze numai cele resimţite de el prin răscolirea emoţiilor sale. Cele rămase în afara lui, nu dau nici o reacţie, nefiind atinse. Acest lucru este valabil si în ce priveşte influenţa Creatorului asupra noastră: noi putem să-L percepem doar dacă El acţionează ”prin intermediul nostru”, dacă Îl simţim nu aşa cum este în afara noastră, ca Absolut, ci precum e „prelucrat” de simţurile noastre, trecându-L prin filtrul acestora. Deşi simţurile noastre nu percep unitatea celor aflate în jur, şi originea lor, la capătul drumului, în ”Rectificarea finală”, El ni se va revela şi vom percepe Unicitatea Creatorului. Se spune că după „despicarea mării Suf”, „oamenii au crezut în Creator şi au cântat”. Doar omul care crede, poate să cante.
Omul care crede că se poate rectifica prin munca spirituală, trebuie să-şi revizuiască raportul faţă de credinţă, faţă de Unicitatea Lui, faţă de Atotputernicia Lui. Să nu uităm, că numai prin intermediul rugăciunii către Creator, implorându-L să ne transforme, şi numai cu ajutorul Lui, se poate împlini adevărata schimbare.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)