O VIAŢĂ DE MINCIUNI

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

O viaţă de minciuni, până la construirea vasului spiritual

Sistemul de percepţii al omului este în totalitate subiectiv. Percepţia realităţii depinde total de starea emotivă, fiziologică şi spirituală a sa. În lumea spirituală, prezentul omului este determinat de poziţia sa pe scara spirituală, şi ceea ce percepe, reprezintă însăşi realitatea. Chiar şi în lumea aceasta, senzaţia prezentului reprezintă lumea noastră. Lumea viitoare este cea pe care o vom percepe în clipa următoare. Timpul nu există cu adevărat ci este o succesiune a senzaţiilor, a sentimentelor. Omul care acceptă realitatea „deasupra raţiunii”, trăieşte de fapt în viitor, deci într-un grad superior lui. De pildă, un om de afaceri, este mereu preocupat de viitorul câştig, calculând din timp modul în care trebuie să acţioneze pentru a nu fi în pierdere sau pentru a-şi mări câştigul care poate consta în bani, putere, cinste sau odihnă şi linişte.

Cei care sunt pe drumul dezvoltării spirituale, se opresc din vreme în vreme să-şi supravegheze împlinirile, să-şi analizeze sensul existenţei. Cu cât este mai profund spiritual, cu atât mai frecvent se opreşte, chiar şi în fiecare moment, pentru a-şi face darea de seamă, în aceste probleme esenţiale. Oamenii care sunt departe de această călătorie spirituală, aleargă mereu înainte fără oprire, după nimicurile acestei lumi.

În lumea noastră, care ne orbeşte, trupul are tendinţa de a ignora aceste chestiuni, care l-ar putea tulbura, oprindu-l din maraton, şi lăsandu-l fără răspunsuri. Chiar şi în rarele momente de sinceritate, când omul se intreabă pentru cine oare trudeşte, răspunsul ar putea să-l cutremure, lăsându-l fără pământ sub picioare. Oare să fi muncit atâta numai pentru trup!?

Acest răspuns nu poate fi acceptat de trup, de aceea nu trupul pune această întrebare, ea rămânând de obicei fără răspuns. Însă entitatea spirituală, adevărul intim, continuă să cerceteze care ar fi caştigul realizat de suflet? Aceste întrebări au scopul de a-l stimula pe om să-şi continue drumul pe calea rectificării sale cu răsplata eternităţii care este inclusă automat.

Atunci, însă, cu ce scop oare ne lasă Creatorul să trăim în minciună, să credem în meschinăria acestei vieţi, orbeşte? Pur şi simplu pentru că vasul spiritual este edificat printr-un proces îndelungat, fiind foarte complicat şi complex.

Nevoia de a experimenta până la capăt şi în toate nuanţele posibile, toate plăcerile care există, până la ultima picătură, este un proces inseparabil de cel al creării vasului spiritual. Acesta este procesul achiziţionării experienţei care se desfăşoară de-a lungul tuturor reîncarnărilor omului în lumea aceasta. Informaţiile sunt acumulate în suflet printr-un proces misterios, dar este revelat la momentul potrivit. Întrucat omul a fost creat esenţial ca „dorinţa de a se încânta”, sau Raţon LeHenot, Creatorul l-a înzestrat cu o viaţă neadevărată, efemeră, doar până la regăsirea ei, prin maturizarea spirituală, când va fi pregătit să edifice vasul spiritual. Lumina Creatorului aduce cu sine rectificarea dorinţelor, raţiunea şi plăcerea. 

(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)

error: Content is protected !!