(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Cel care îşi oferă ospitalitatea, pentru a trezi pofta musafirilor va oferi la începutul ospăţului gustări, aperitive. Abia apoi va pune pe masă toate bucatele. Fără pregătirea necesară, va fi stricată plăcerea oferită de ospăţ, chiar fiind minunat de gustoasă şi bogată. Cu atât mai important este a trezi pofta, atunci când este vorba de gustări supranaturale, necunoscute, cum este plăcerea provenită din altruism.
Necesitatea apropierii de Creator se naşte în om încetul cu încetul, prin depunerea unor mari eforturi, şi ea este recunoscută tocmai în momentele de profundă îndepărtare de spiritualitate când întunericul şi sentimentul de vid pun stăpânire pe om, atunci când omul nu întrevede nici o soluţie, când se găseşte tot mereu în situaţii imposibile, trimise lui anume de Creator. În mod paradoxal, în aceste momente de disperare apare o rază, răsfrângând asupra omului lumina credinţei. Atunci se iveşte dorinţa de a fi ajutat totodată cu apetitul pentru „delicatesele” spirituale, pregătite pentru el de Creator. Cu cât a fost mai mare suferinţa, cu atât este mai pregătit pentru a se încânta şi plăcerea, mai intensă.
Cazul descris mai sus se potriveşte înaintării spirituale „prin suferinţe” – Dereh Yisurim. Atunci, însă, pentru ce să te rogi? Ce forţă se află în rugăciunea unui om atunci când nu este însoţită de calea Cabalei?
Răspunsul este simplu: rugăciunea, chiar dacă nu porneşte din adâncul inimii, ea pregăteşte totuşi omul pentru salvare – Yeşuah. Căci în rugăciune se află promisiunea ascunsă a corectării dorinţei, în momentul acceptării forţelor spirituale. Ea învăluie în ea însăşi salvarea. O astfel de rugăciune este acceptată de Creator, iar drumul suferinţei devine calea Cabalei.
De aceea, omul nu trebuie să se complacă în suferinţe nici măcar o clipă, chiar ştiind că ele i-au fost trimise de Creator. Şi chiar crezând că tot ce-i trimite Creatorul este spre binele său, Creatorul nu aşteaptă de la om să accepte durerile îngenunchind. Chiar deloc! Creatorul nu este interesat să-l facă pe om să sufere, pentru a-l face să crească spiritual.
Creatorul este interesat ca omul să progreseze prin propriile puteri, cu încredere în forţa rugăciunii către El, spre a-l promova pe drumul spre împlinirea menirii sale.
Dacă omul, rugându-se, nu are încă o credinţă puternică, autentică, că va înainta spiritual, îi este totuşi deschisă larg calea de a cere de la Creator să-l înzestreze cu dorinţa de a progresa şi cu încrederea în forţele aflate în rugăciune. Omul se roagă să i se imprime dorinţa de a se ruga.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)