(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Pe calea suferinţelor şi pe calea primirii este realizat “vasul”
Momentele de efort spiritual sunt acumulate şi în aceeaşi măsură egoismul se împrăştie, se evaporează, până ce dispare cu totul. Astfel se creează loc în suflet, şi este gata vasul pentru acceptarea Luminii Creatorului. Nu există nimic în afară de om şi de Lumină – Lumina Creatorului; omul care a fost creat din această lumină, lumina care-l umple pe om, şi capacitatea lui de a o percepe, acestea reprezintă Scopul Creaţiei. Nu există nimic altceva!
Egoismul – lumea aceasta – reprezintă prima formă de existenţă a omului, în care el nu sesizează existenţa Luminii, a Creatorului, căci nu există echivalenţă între aceştia, între însuşirile Luminii şi ale omului, care nu a dobândit rectificarea. Efortul de a se rectifica îl conduce la concluzia că pentru realizarea rectificării este neapărat necesară intervenţia Creatorului. Este un proces care decurge încet, având loc în decurs de luni de zile şi chiar ani, prin care se studiază sub bagheta unui invăţător, înţelept – sau Cel drept, pe drumul Cabalei.
Procesul evoluţiei spre corectare, poate avea loc şi în mod independent, atâta doar că el este un proces cu mult mai îndelungat şi mai dureros de parcus singur, de-a lungul atâtor încarnări, şi presărat cu grele suferinţe. Purificarea sufletului omului are loc pe ambele căi, pe cea a Cabalei (Dereh haCabala) şi pe cea a suferinţei (Dereh haYisurim), determinându-l să dorească unificarea cu Creatorul, formând „vasul” pentru Lumina Creatorului, şi astfel reuşind să o perceapă.
Nu trebuie concluzionat de aici că ar fi de ajuns ori să suferim, ori să studiem, pentru a dobândi această senzaţie a Luminii Creatorului: numai efortul îndreptat corect creează vasul – sufletul, în care evident se poate capta şi revela omului, Lumina Creatorului, Ohr haBore.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)