(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Perceperea Creatorului de la “un punct negru” până la Taghin
Termenul de Ta’amim, în Cabala, sau gusturi, se referă la gustul vieţii, Ta’am haChayim. Cabala recomandă celor care doresc să guste viaţa adevărată, să-şi aprofundeze „punctul din inimă”, al spiritualităţii. Acest punct, de obicei nu dă semne de prezenţă, nu sclipeşte, de aceea omul nu îl percepe. În acest caz, el se numeşte „punct negru”.
Acest punct este o parte din suflet, denumit „embrionul sufletului lui Adam” – omul, sau suflet al Divinităţii. Acest punct negru, denumit şi Exil, nefiind luminat, este de fapt punctul de altruism din inimă, şi este destinat să cuprindă Lumina în viitor. În situaţia incipientă a „exilului”, care se referă la exilarea Creatorului, acest punct, aparţinând în esenţă Creatorului, este ascuns. Omul nu e capabil să-i perceapă existenţa. Stadiul în care sufletul este inconştient de acest punct, se numeşte Nekudot (puncte).
Taghin este numită starea în care se iveşte în inima omului conştiinţa şi aprecierea punctului de altruism, şi el îi măreşte importanţa în mod nemaipomenit, deasupra propriului ego, precum stau semnele numite Taghin, insigne, deasupra literelor (Otiot). În urma acţiunii acestor Taghin, punctul revarsă lumină în corp (Guf), şi aduce sufletul mai departe, la etapa de „litere” (Otiot). În starea de Otiot, punctul a devenit un izvor nesfârşit de forţe ale sufletului şi sprijin spre evoluţia spirituală.
Rezultă, de aici, că rugăciunea adresată Creatorului trebuie să conţină un singur lucru: cererea ajutorului pentru a înţelege importanţa perceperii Creatorului. Aceasta din urmă reprezintă mijlocul principal prin care se realizează procesul rectificării.
De la exodul din Egipt, prin despicarea mării Suf, şi până la etapa muntelui Sinai, şi primirea Luminii.
Efectuarea unor fapte de dărnicie nu reprezintă un mijloc pentru progresul spiritual, ci este un premiu pentru cel care aspiră la a-I fi asemenea Creatorului.
Procesul de trecere de la lumea egoistă la cea spirituală este un proces al ieşirii din sclavagism către libertate, care se numeşte exodul din Egipt, Miţrayim. În decursul acestui proces îi sunt descoperite omului dorinţele altruiste, vase ale dăruirii, Kelim de haŞpa’a, dar numai după despicarea mării (Kriyat Yam Suf) şi răzbaterea prin bariera care separă lumea materială de lumea spirituală.
Acest pasaj este posibil datorită acţiunii Luminii Înţelepciunii (Ohr Hohma), adică prin transformarea vederii în „vedere spirituală”. Vederea spirituală este dăruită de Creator care face un miracol, şi oferă omului Ohr Hohma – Lumina Înţelepciunii.
Miracolul primirii luminii Hohma are loc, deşi omul încă nu este echipat cu vasul potrivit pentru a o primi, care este Kli-ul în starea de Gadlut sau vasul dezvoltat (Gadol – mare, matur; Katan – mic, junior). Ohr Hohma îl trece pe om prin barieră sau Mahsom, de la lumea noastră materială în Lumea Spirituală, sau de la Olam Gaşmi la Olam Ruhani.
După aceea miracolul acesta dispare. Însă cine a gustat o dată Lumea Spirituală, nu mai are cale de întors la nivelul din lumea aceasta.
În etapa care urmează, omul trebuie să îşi construiască prin propriile forţe vasul potrivit pentru a primi Lumina. Acest vas (Kli), se numeşte Da’at (cunoaştere). La Kli-ul haDa’at, vasul cunoaşterii, potrivit pentru a primi lumina, se ajunge pe calea spinoasă a muncii şi prin avansarea în lumea spirituală, pană la dobândirea gradului numit „muntele Sinai” (Har Sinai), etapa primirii Luminii.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)