inapoi la CUPRINS link
Deşi noi nu putem să hotărâm calităţile noastre fundamentale, putem, totuşi să ne influenţăm vieţile şi destinele, alegând mediul nostru social. Cu alte cuvinte, pentru că mediul ne afectează calităţile, putem să ne influenţăm viitorul, creând o ambianţă care
va contribui la atingerea scopurilor noastre.
Odată ce mi-am ales direcţia şi am construit un mediu care să mă îndrume în acel sens, pot folosi societatea ca pe un amplificator care să-mi accelereze progresul. Dacă, spre exemplu, îmi doresc bani, mă pot înconjura de alţi oameni care îşi doresc, de asemenea bani, vorbim despre ceea ce ne dorim, muncim din greu pentru a-i obţine. Aceasta mă va însufleţi să muncesc şi eu din greu pentru a-i obţine şi mintea mi se va transforma într-o uzină plină de scheme de produs bani.
Şi, iată alt exemplu. Dacă sunt supraponderal şi vreau să schimb această stare, cel mai simplu mod de a face asta este să mă înconjur de oameni care gândesc, vorbesc şi se încurajează unul pe altul să piardă kilogramele în plus. De fapt, pot face mai mult decât să mă înconjur de oameni care să alcătuiască mediul; pot întări influenţa acelui mediu cu cărţi, filme şi articole din ziare. Orice metodă care mă va sprijini în dorinţa mea de a pierde kilograme, o voi folosi. Cu toate acestea, va trebui să-mi supraveghez dieta, dar efortul emoţional necesar pentru a face acest lucru – principalul obstacol în orice dietă – va fi substanţial redus, dacă nu chiar eliminat.
Cine se aseamănă
În capitolul cinci, am vorbit despre principiul “echivalenţei formei”. Acelaşi principiu se aplică aici, dar la nivelul fizic. Oameni asemănători se simt bine împreună pentru că au aceleaşi dorinţe şi aceleaşi gânduri. Cu toţii ştim că cei care se aseamănă, se adună. Dar putem inversa procesul. Alegând grupul, putem constata asemănarea dintre noi.
Totul se află în mediul înconjurător. AA, instituţia de reabilitare a celor care se droghează, “Observatorii Greutăţii”, toate folosesc puterea societăţii pentru a ajuta oamenii, atunci când ei nu se pot ajuta singuri. Dacă folosim mediul înconjurător în mod corect, putem dobândi lucruri pe care nici nu îndrăzneam să le visăm. Şi, cel mai bun lucru dintre toate este că nu am simţit că am făcut vreun efort pentru a le realiza.
Dorinţa pentru spiritualitate nu face excepţie. Dacă eu îmi doresc spiritualitate şi vreau să-mi cresc dorinţa pentru acest lucru, trebuie doar să am prietenii de încredere, cărţi şi filme în jurul meu. Natura umană va face restul. Dacă un grup de oameni decide să devină precum Creatorul, nimic nu le poate sta în cale, nici măcar Însuşi Creatorul. Cabaliştii numesc aceasta, “Fiii mei m-au înfrânt”.
Deci, de ce nu vedem “graba spirituală”? Ei bine, există un mic impediment: nu poţi simţi spiritualitatea, decât dacă deja o ai. Problema este că, dacă nu vezi, sau nu simţi scopul, este foarte greu să îl vrei într-adevăr şi deja ştim că este foarte greu să duci ceva la bun sfârşit fără a avea o mare dorinţă pentru asta.
Gândeşte-te la asta în felul următor: tot ceea ce ne dorim în lumea noastră este un rezultat al influenţelor externe asupra noastră. Dacă îmi place pizza, este pentru că prietenii, părinţii, Tv, sau alte surse mi-au spus ce bună este. Dacă vreau să devin avocat, este pentru că societatea mi-a dat impresia că, fiind avocat, într-un fel sau altul, se câştigă bani.
Dar, unde pot găsi, în societatea noastră, ceva, sau pe cineva, care să-mi spună că, a fi similar cu Creatorul este măreţ? Mai mult de atât, dacă asemenea dorinţă nu există în societate, cum a apărut aşa, dintr-o dată, în mine? A izbucnit din sinele meu?
Nu a ieşit din sinele meu; ci din Reshimot. Este o memorie a viitorului.
Mergând înapoi la Capitolul Patru, am spus că Reshimot sunt înregistrări, amintiri care au fost înscrise în noi când eram sus pe scara spirituală. Aceste Reshimot se află în subconştientul nostru şi apar unul câte unul, fiecare evocând dorinţe noi şi puternice din stadiile noastre trecute. Mai mult de atât, pentru că toţi am fost, odată, mai sus pe scara spirituală, toţi vom simţi deşteptarea dorinţei de a merge înapoi în acele stadii spirituale, atunci când va veni timpul să o facem. De aceea, Reshimot sunt amintiri ale stadiilor noastre viitoare.
Aşadar, întrebarea nu ar trebui să fie “De ce am o dorinţă pentru ceva ce mediul înconjurător nu m-a iniţiat?” Mai degrabă, ar trebui să întreb, “Din moment ce am dorinţa, cum aş putea realiza cât mai mult din ea?”. Şi răspunsul este simplu: trateaz-o la fel cum ai trata orice altceva ai vrea să dobândeşti, citeşte despre ea, ascultă-i pe alţii vorbind despre ea şi fă tot ce poţi pentru a o face importantă. Când vei face toate acestea, progresul tău va fi accelerat, în mod proporţional.
În Cartea Zohar este o poveste copleşitoare (şi adevărată) a unui om înţelept, pe nume Rabbi Yosi Ben Kisma, cel mai mare cabalist al acelor timpuri. Într-o zi, un negustor bogat, dintr-un alt oraş, s-a apropiat de el şi i-a propus să se mute în oraşul său. El dorea ca rabinul să deschidă un seminar pentru oamenii însetaţi de înţelepciune din acel oraş. Negustorul i-a explicat că nu există înţelepţi în oraşul său şi că acel oraş este în criză de profesori de spiritualitate. Evident, el i-a promis lui Rabbi Yosi că orice nevoie personală, sau didactică, îi va fi asigurată la cel mai înalt nivel.
Spre marea surprindere a negustorului, Rabbi Yosi a refuzat ferm, declarând că, sub nici un motiv, nu s-ar muta într-un loc unde nu există înţelepţi. Negustorul, disperat, a încercat să argumenteze şi a sugerat că Rabbi Yosi era cel mai mare înţelept al generaţiei sale şi nu mai avea nevoie să înveţe de la nimeni.
“În plus,” a spus negustorul, “mutându-te în oraşul nostru şi învăţând oamenii noştri, ai face un mare serviciu spiritual, din moment ce aici sunt deja mulţi înţelepţi şi în celălalt oraş nu există nici unul. Aceasta ar fi o contribuţie spirituală mare pentru întreaga generaţie. Ar vrea marele Rabin, măcar să ia în seamă oferta mea?”
La toate acestea, Rabbi Yosi a răspuns: “Chiar şi cel mai înţelept învăţat, nu ar mai fi înţelept, cât timp ar avea contact cu oameni care nu sunt înţelepţi”. Nu era vorba că Rabbi Yosi nu dorea să-i ajute pe concitadinii negustorului; el ştia că, fără a avea un mediu care să-i acorde sprijin, ar pierde dublu – ar eşua în a-şi învăţa studenţii şi şi-ar pierde şi gradele lui spirituale.
NU ESTE LOC PENTRU ANARHIŞTI
Toată această vorbărie despre construirea unei societăţi corecte te poate face să gândeşti că, într-un fel, cabaliştii sunt anarhişti care vor să împiedice ordinea socială pentru a promova construirea de societăţi orientate spre spiritualitate. Nimic nu este mai departe de adevăr.
Aşa cum Yehuda Ashlag a explicat foarte clar şi aşa cum orice sociolog sau antropolog va confirma, fiinţele umane sunt creaturi sociale. Cu alte cuvinte, nu avem altă şansă decât să trăim în societăţi, deoarece suntem ramificaţii ale unui singur suflet. Astfel, este clar că trebuie să ne conformăm regulilor societăţii noastre şi să avem grijă de bunăstarea ei. Şi, singurul mod pentru a obţine aceasta este să aderăm la regulile societăţii noastre.
Cu toate acestea, Ashlag a afirmat că, în orice situaţie care nu e conformă cu societatea, societatea nu are dreptul să limiteze sau să persecute individul. Ashlag merge chiar mai departe, numindu-i pe cei care procedează în acest fel “criminali”, afirmând că, atunci când cineva se preocupă de progresul spiritual, Natura nu cere ca individul să se supună voinţei majorităţii. Din contră, creşterea spirituală este responsabilitatea fiecăruia dintre noi. Procedând în acest fel, ne îmbunătăţim nu numai propriile vieţi, ci şi viaţa întregii lumi.
Este imperativ necesar să înţelegem separaţia între obligaţiile pe care le avem faţă de societatea în care trăim şi propria noastră creştere spirituală. Ştiind unde să tragem linia între cum să contribuim la ambele, ne va elibera de multă confuzie şi neînţelegere faţă de spiritualitate.
Regula în viaţă ar trebui să fie simplă şi în linie dreaptă: În fiecare zi, respectă legea; în viaţa spirituală, dezvoltă-te personal. Libertatea individuală poate fi dobândită doar prin alegerea noastră de dezvoltare spirituală, o zonă în care alţii nu trebuie să se
interfereze.
inapoi la CUPRINS link