inapoi la CUPRINS link
În mod ironic, adevărata libertate de alegere este posibilă numai dacă Creatorul este ascuns. Aceasta se întâmplă deoarece, dacă o opţiune pare a fi preferabilă, egoismul nostru nu ne lasă altă şansă decât să o alegem. În acest caz, chiar dacă alegem să dăruim, vom dărui pentru a primi – o dăruire egoistă. Pentru ca o acţiune să fie cu adevărat altruistă şi spirituală, beneficiile ei, trebuie să fie ascunse de noi.
Dacă ţinem minte că întregul scop al Creaţiei este să fie eliminat egoismul, acţiunile noastre vor avea, întotdeauna, traiectoria în direcţia bună – către Creator. Pentru aceasta, dacă avem două opţiuni şi nu ştim care dintre ele ne-ar aduce mai multă plăcere (sau mai puţină durere), atunci vom avea o reală oportunitate să facem libera alegere.
Dacă ego-ul nu vede o alegere preferabilă, putem alege, conform unui set diferit de valori. De exemplu, am putea să nu ne întrebăm “ce fel de acţiune ne-ar produce mai multă distracţie”, ci am putea cugeta “cum să dăruim mai mult?”. Dacă a dărui este ceva ce preţuim, această dorinţă va fi uşor de realizat.
Putem fi, fiecare dintre noi, fie egoişti, fie altruişti, fie să ne gândim la noi înşine, fie să ne gândim la alţii. Nu există alte opţiuni. Libertatea de alegere este posibilă când ambele opţiuni sunt, în mod clar vizibile şi, în mod egal atrăgătoare (sau neatrăgătoare). Dacă nu văd decât o opţiune, va trebui să o urmez. De aceea, pentru a alege liber, trebuie să fiu conştient de natura mea, cât şi de cea a Creatorului. O adevărată alegere liberă înseamnă că nu ştiu ce va fi mai plăcut: numai în acest fel îmi pot
neutraliza ego-ul.
inapoi la CUPRINS link