inapoi la CUPRINS link
Primul principiu în munca spirituală este “credinţa deasupra raţiunii”. Deci, înainte să discutăm despre implementarea liberei alegeri, trebuie să explicăm înţelesul cabalistic al termenilor “credinţă” şi “raţiune”.
CREDINŢA
În aproape toate religiile de pe Pământ, credinţa este folosită ca mijloc de a compensa ceea ce nu putem vedea şi, în mod clar, nu putem percepe. Cu alte cuvinte, pentru că nu Îl putem vedea pe Dumnezeu, trebuie să credem că El există. În acest caz, folosim credinţa pentru a compensa incapacitatea noastră de a-l vedea pe Dumnezeu. Aceasta se numeşte “credinţă oarbă”.
Dar, credinţa este folosită ca şi compensare, practic, în tot ceea ce facem, nu numai în cazul religiei. Cum ştim, de exemplu, că Pământul este rotund? Am zburat noi, vreodată, în spaţiul extraterestru ca să constatăm noi înşine acest lucru? Îi credem pe oamenii de ştiinţă care ne-au spus că este rotund, pentru că ne gândim la oamenii de ştiinţă ca la nişte persoane demne de încredere, pe care îi putem crede atunci când au spus că ei au cercetat asta. Noi îi credem; este credinţă.
Dar, este credinţă oarbă. Oriunde şi oricând nu putem vedea cu ochii noştri, folosim credinţa pentru a completa piesele lipsă din tablou. Dar aceasta nu este o informaţie solidă – este credinţă oarbă. În Cabala, credinţa este exact opusul a ceea ce tocmai am descris. Credinţa,
în Cabala, este o percepţie tangibilă, intensă, completă, incasabilă şi de necontestat a Creatorului, Naturii – autoritatea legii vieţii. De aceea, singura cale de a avea încredere în Creator este aceea de a deveni exact ca El. Altfel, cum am putea şti, dincolo de o umbra de îndoială, exact cine este El, sau dacă El chiar există?
RAŢIUNEA
Dicţionarul Webster oferă două definiţii pentru acest termen, “raţiune”. Prima definiţie este “cauza”, dar cea de-a doua definiţie ne interesează pe noi. Raţiunea, conform dicţionarului Webster, are trei înţelesuri:
- Puterea de a înţelege, prin deducţie sau judecată, în mod special organizat, într-un mod raţional.
- Exerciţiu adecvat al minţii
- Suma puterilor intelectuale
Ca şi sinonime, Webster oferă trei opţiuni (printre altele): inteligenţă, minte, logică.
Acum, haideţi să citim câteva vorbe pătrunzătoare, pe care cabalistul Baruch Ashlag le-a scris într-o scrisoare, adresată unui student, explicându-i “grupul de porunci” al Creaţiei. Aceasta va clarifica de ce trebuie să ne ridicăm deasupra raţiunii.
“Dorinţa de a primi a fost creată datorită scopului Creaţiei, care a fost să facă bine creaturilor Sale şi, din acest motiv, trebuie să existe un vas care să primească plăcerea. La urma urmei, este imposibil să simţi plăcerea, dacă nu este nevoie de ea, pentru că, fără o necesitate, nu se simte nici o plăcere.
Dorinţa de a primi este omul întreg (Adam), pe care l-a creat Creatorul. Când spunem că omul va împărtăşi plăcerea eternă, ne referim la dorinţa de a primi, ce va primi toate plăcerile pe care Creatorul şi-a propus să i le ofere.
Dorinţa de a primi le-a fost dată servitorilor, pentru a servi. Prin ei, vom primi plăcere. Aceşti servitori sunt mâinile, picioarele, văzul, auzul, etc. Toţi aceştia sunt consideraţi servitorii omului. Cu alte cuvinte, dorinţa de a primi este comandantul şi organele sunt servitorii săi.
Şi, aşa cum se întâmplă de obicei, servitorii au un majordom printre ei, care îi supraveghează, asigurându-se că lucrează pentru scopul dorit, de a aduce plăcere, atâta timp cât asta îşi doreşte stăpânul – dorinţa de a primi.
Şi, dacă unul dintre servitori este absent, plăcerea corespunzătoare, oferită de acel servitor, va lipsi, de asemenea. De exemplu, dacă cineva este surd, nu se va putea bucura de muzică. Şi, dacă cineva nu poate mirosi, acel cineva nu se va putea bucura de mireasma parfumului.
Dar, dacă lipseşte creierul cuiva (conducătorul servitorilor), care este ca un supraveghetor care veghează asupra servitorilor, întreaga afacere se va prăbuşi şi proprietarul va avea pierderi. Dacă cineva are o afacere cu mulţi angajaţi, dar îi lipseşte un bun manager, acela poate pierde, în loc să aibă profit.
Cu toate acestea, chiar fără un bun manager (raţiunea), şeful (dorinţa de a primi), totuşi există. Şi, chiar dacă managerul moare, şeful trăieşte, încă. Cei doi nu au legătură.”
Aparent, dacă vrem să învingem dorinţa de a primi şi să devenim altruişti, trebuie, mai întâi, să-l înfrângem pe “şeful de personal” – propria noastră raţiune! De aceea, “credinţa deasupra raţiunii” înseamnă că, credinţa – a deveni exact ca şi Creatorul – trebuie să fie deasupra (mai importantă) raţiunii – egoismul nostru.
Drumul pe care ajungem la aceasta este dublu: la nivel personal, prin studiu şi prin căutarea unui grup de prieteni care vor ajuta la crearea unui mediu social care va promova valorile spirituale. La nivel colectiv, este necesar ca societatea, ca întreg, să înveţe să aprecieze valorile altruiste.
inapoi la CUPRINS link