inapoi la CUPRINS link
Haideţi să examinăm problemele noastre de percepţie dintr-o perspectivă mecanică. Simţurile noastre sunt instrumente care măsoară tot ceea ce percepem. Când auzim un sunet, determinăm dacă este puternic sau slab; când vedem un obiect, putem spune (de obicei) ce culoare este; când atingem ceva, ştim imediat dacă este rece sau cald, uscat sau umed.
Toate instrumentele de măsură funcţionează în mod similar. Gândiţi-vă la o balanţă cu o greutate de un pound pe ea. Mecanismul tradiţional de cântărire este alcătuit dintr-un arc care se întinde în funcţie de greutate şi de o riglă care măsoară tensiunea arcului. Când arcul nu se mai întinde şi rămâne într-un anume punct, cifrele de pe riglă indică greutatea. De fapt, noi nu măsurăm greutatea, ci balanţa dintre arc şi greutate.
De aceea, Baal HaSulam spune că noi nu putem percepe Forma Abstractă, obiectul în sine, pentru că noi nu avem absolut nici o conexiune cu el. Dacă putem plasa obiectul pe un arc şi să măsurăm cât se întinde arcul, vom avea un rezultat. Dar, dacă nu putem măsura ce se întâmplă în afară, dacă nu avem percepţia exteriorului obiectului, ne putem gândi că nu există deloc obiectul. Mai mult de atât, dacă folosim un arc defect pentru a măsura un obiect extern, vom avea un rezultat greşit. Asta se întâmplă şi când îmbătrânim şi simţurile noastre se deteriorează.
În termeni spirituali, lumea exterioară ne prezintă Forme Abstracte, cum ar fi greutatea. Folosind arcul şi busola – dorinţa de a primi şi intenţia de a dărui – măsurăm cât putem primi din forma Abstractă. Dacă am putea construi un aparat de măsură care l-ar putea “măsura” pe Creator, l-am putea simţi aşa cum simţim lumea aceasta.
De fapt, există un asemenea aparat – este cunoscut ca “al şaselea simţ”.
inapoi la CUPRINS link