inapoi la CUPRINS link
Creatorul are corp?
Nu numai că Creatorul nu are un corp, dar nici noi, Creaţia, nu avem un corp. O creatură nu este un corp fizic, biologic, este o dorinţă pură de a fi umplută cu Lumina de la Creator. Această dorinţă există în fiecare dintre noi şi este ceea ce Cabala numeşte “suflet”. Sufletul este divizat în părţi, denumite după părţile corpului. Oricum, nu există conexiune între acele părţi şi părţile din suflet care sunt denumite după numele organelor din consistenţa noastră corporala. Pur şi simplu, cabaliştii au găsit un mod de a exprima conceptele din lumea spirituală folosind cuvinte din această lume. Ei fac aceasta luând cuvinte din lumea asta şi folosindu-le pentru a descrie puteri spirituale, care sunt rădăcinile, originea acelor obiecte. Aceste puteri nu pot fi exprimate decât prin limbajul rădăcinilor şi al ramurilor.
Ce înseamnă a disemina Cabala?
Umanitatea capătă cunoştinţe, despre ea însăşi şi despre lume, prin cercetarea din interior şi a mediului exterior.
Noi creăm fantezii pentru orice nu putem înţelege, dar neam dori să o facem. Acestea sunt bazate pe analogii, speculaţii şi conjuncturi premeditate, legate de orice ştiam deja. Dar, oricât de mult am încerca, noi nu putem specula, sau imagina, o parte a Universului pe care nu am simţit-o niciodată. Nici analogia nu ne va ajuta, din moment ce simţurile noastre nu au experimentat niciodată ceva similar.
Cabala creează, sau mai bine spus, dezvoltă, un simţ nou în noi. Numai dezvoltând acest simţ poate cineva să înceapă să simtă acea lume. Doar atunci devine clar că nici o fantezie nu near putea ajuta să o percepem.
Nimeni nu poate comunica asemenea senzaţii altora, cărora le lipseşte acest simţ. Dacă cineva posedă acest simţ, altcineva poate trece prin aceste senzaţii spirituale, dar numai în măsura în care primitorul şi-a dezvoltat acest simţ.
Aşadar, pe de o parte, Cabala este o ştiinţă, pentru că ne dezvoltăm un simţ al mediului înconjurător, pe care îl cercetăm folosind strict o metodă ştiinţifică. Pe de altă parte, Cabala diferă de toate celelalte metode naturale, atâta timp cât este imposibil să cercetezi acea lume până când nu ai dobândit, în primul rând, un simţ special pentru ea. Numai în măsura în care cineva simte acea lume, va începe să simtă şi să perceapă lucrurile diferit.
Cineva care nu simte, nu este capabil să-şi imagineze. Înţelesul şi scopul “diseminării Cabalei” este să aducă toţi oamenii la nivelul la care să simtă nevoia să-şi dezvolte sufletele, să evolueze şi să experimenteze lumile spirituale, pentru ei înşişi. Diseminarea Cabalei ne oferă o metodă pentru o astfel de evoluţie şi ne învaţă cum să folosim acest simţ nou găsit. De aceea, Cabala este o ştiinţă specială şi nu o religie.
Este scris în Haggada (textul care se citeşte în noaptea de Paşte) că Faraonul l-a determinat pe Israel să vină mai aproape de Creator. Cum poate o asemenea forţă negativă să lucreze pentru Creator şi împotriva lui însuşi?
Faraonul este forţa Creatorului. Este o forţă bună, care are o aparenţă negativă pentru noi, aşa cum este scris, ”Doi îngeri conduc omul spre scop – cel ‘bun’ şi cel ‘rău’ .
Întregul progres în Cabala are legătură cu obţinerea de noi forţe de a dărui. Dacă am fi avut numai înclinaţii bune, nu am fi fost niciodată capabili să avansăm. Faraon, tendinţa rea, ne-a permis să luăm de la el cea mai mare dorinţă pentru plăcere, să o corectăm şi, astfel să urcăm şi mai mult.
De aceea, este important să relatăm despre Faraon ca despre o forţă a Creatorului care a fost trimisă pentru a ne asista. Faraonul ne ajută la deşteptarea unei dorinţe în ego-ul nostru de a avansa şi de a ne dezvolta din punct de vedere material. Ca rezultat, încet, încet înţelegem că progresul material nu ne oferă nimic şi că adevărata evoluţie este cea spirituală.
Atunci când, sub influenţa lui Faraon, începem să dezvoltăm spiritualitatea, căutăm în lumea spirituală un vas care să fie umplut cu dorinţa pentru plăcere. Astfel, propriul nostru egoism, Faraon, este forţa motivatoare din spatele oricărei acţiuni. Aceasta se întâmplă pentru că noi nu putem primi Lumina Superioară în dorinţa noastră de a primi, fără să avem intenţia de a dărui, de a fi precum Creatorul.
În schimb, putem doar să ne bucurăm de (foarte micile) plăceri din lumea noastră, care o dată ce dispar, ne lasă cu senzaţia de goliciune şi chiar mai nesatisfăcuţi decât înainte.
Faraon ne motivează către spiritualitate, astfel încât, după aceea, când primim plăcerea spirituală, el o va lua pentru sine. În lumea noastră, Faraon ne motivează să primim plăcere folosind dorinţa noastră cunoscută, pentru propria plăcere.
În Haggada, acesta este numit “Faraonul bătrân”. Ulterior, se spune că un nou rege a apărut în Egipt. Acest Faraon ne-a dus spre spiritualitate şi apoi a luat-o pentru el.
Ştiinţa deja a reuşit să cloneze corpul biologic; ce se aude despre suflet?
Sufletul nu are conexiune cu corpul nostru fizic. Corpul nostru fizic poate exista ca un corp biologic, “animal”, cu o forţă însufleţitoare numită “suflet animal”. Dar aceasta nu are nici o legătură cu Sufletul Superior. Noi nu ne întrebăm de ce există vaci, pui sau pisici, sau ce fel de suflet sălăşluieşte în ele. Cu toate acestea, ele au de asemenea suflete, dar ale lor sunt simple forţe animale care le susţin, aceleaşi forţe care susţin propriile noastre corpuri.
De aceea, un corp poate fi clonat şi nu este nici o problemă cu acest lucru. În viitor, toate organele şi eventual întregul corp, vor fi clonate. Dar sufletul nu depinde de corp, pentru că omul primeşte un suflet în conformitate cu legile spirituale bine-definite, asupra cărora ştiinţele fizice şi biologice nu au importanţă. De aceea, nu putem clona un suflet.
Sunt mulţi oameni în lumea noastră al căror Suflet Superior nu există deloc. Acest suflet se numeşte “punctul din inimă”. Sunt oameni care îl au şi sunt alţii care încă nu îl au. În paranteză fie spus, noi nu putem şti cine îl are şi cine nu.
Cum se transferă un suflet în sufletul colectiv a lui Adam?
De fapt, sufletul nu a părăsit niciodată sufletul colectiv; pur şi simplu a încetat să simtă, în momentul când a dobândit o dorinţă egoistă. Dar, în procesul de corectare a dorinţelor, sufletul îşi corectează lipsa de percepţie şi redescoperă adevărata lui stare în
sufletul colectiv. Redobândirea acestui simţ se numeşte “ascensiunea pe treptele scării spirituale” din lumea noastră, în lumea Atzilut.
Cum este sufletul individual separat de sufletul colectiv?
Pe măsură ce sufletul câştigă dorinţe adiţionale, necorectate, egoiste, el pierde simţul lumii spirituale, pe care sufletul o interpretează ca o separare de sufletul colectiv. Ca rezultat, începe să simtă o dorinţă mai crudă în el, numită “corp”. Sufletul simte aceasta ca “naşterea” în corpul biologic.
Cum ajunge sufletul într-un corp?
Dacă te referi la corpul biologic, atunci sufletul nu are nimic de-a face cu el. Dar, dacă prin “corp” te referi la “dorinţă”, atunci, dacă dorinţa este egoistă, este numită “un corp al acestei lumi”. Dacă dorinţa este altruistă, este numita “un corp spiritual”. Toate aceste întrebări sunt explicate în “Introducere la Cartea Zohar”.
inapoi la CUPRINS link