îînapoi la REVELAREA CARTII ZOHAR – link
1) În această introducere aș vrea să clarific chestiuni care sunt în aparență simple. Chestiuni în care toată lumea bâjbâie și pentru care s-a vărsat multă cerneală în încercarea de a le clarifica. Cu toate astea, nu am ajuns la o cunoaștere concretă şi suficientă a acestora. Și iată cele câteva întrebări:
- Care este esența noastră ?
- Care este rolul nostru în lungul lanț al realității, în care noi suntem doar niste mici verigi?
- Când ne examinăm pe noi înșine, aflăm că suntem cât se poate de corupţi şi inferiori. Iar atunci când îl examinăm pe lucrătorul care ne-a făcut, suntem obligaţi să fim la cel mai înalt nivel, căci nu este nimeni atât de vrednic de laudă precum este El. Intrucât este inevitabil ca doar nişte lucrări perfecte să-şi aibă originea într-un lucrător perfect.
- Mintea noastră simte nevoia ca El să fie absolut bun şi generos, în afara oricărei comparații. Atunci, cum de a creat El atât de multe creaturi care suferă și agonizează pe tot parcursul vieții lor? Nu este în natura celui bun să facă bine, sau măcar să nu facă atâta rău?
- Cum este posibil ca infinitul, care nu are nici început, nici sfârșit, să producă creaturi finite, muritoare și trecătoare ?
3) Înțelepții noștri au spus că omul este centrul realității, că Lumile Superioare și această lume materială și tot ce cuprind ele au fost create doar pentru om (Zohar, Tazria, 40), care a fost făcut să creadă că lumea a fost creată doar pentru el (Sanhedrin 37). Pare greu de cuprins cu mintea de ce pentru această fiinţă neinsemnată, a cărui valoare nu e mai mult decât un smoc în raport cu realitatea acestei lumi, cu atât mai puțin față de toate Lumile Superioare, a căror Înălțime și Sublimitate este de nemăsurat, Creatorul Şi-ar fi creat Lui Însuşi probleme creând toate acestea pentru om. Și în acelaşi timp, de ce oare ar avea omul nevoie de toate acestea?
4) Pentru a înțelege toate aceste întrebări și investigaţii, singura tactică este aceea de a examina sfârșitul actului, adică scopul creației. Întrucât nimic nu poate fi înțeles în toiul desfăşurării procesului, ci numai la sfârşitul acestuia. Și este clar că nu există acțiune fără scop, căci numai un nebun poate acționa fără scop.
6) Înțelepții noștri au spus deja că Creatorul a creat lumea fără nici un alt motiv, decât să aducă bucurie creaturilor Sale. Și aici trebuie să ne concentrăm mintea și toate gândurile noastre, pentru că acesta este țelul final al actului de creare a lumii. Și trebuie să reținem că, de vreme ce Gândul Creației este să dăruiască creaturilor Sale, El a trebuit să creeze în suflete o mare cantitate de dorință de a primi ceea ce El S-a gândit să le dea. Întrucât măsura fiecărei plăceri și bucurii depinde de măsura dorinței de a le primi. Cu cât este mai mare voia de a primi, cu atât este mai mare plăcerea și cu cât este mai mică voia, cu atât este mai mică plăcerea provenită din ce primești.
Ca atare, chiar Gândul Creației în sine impune în mod necesar crearea în suflete a unei dorințe excesive de a primi, pentru a se potrivi imensei plăceri pe care Atotputernicia Lui s-a gândit să o dăruiască sufletelor. Căci marea încântare și marea dorință de a primi merg mână în mână.
9) Și vedem că, în spiritualitate, direfența de formă operează la fel ca şi toporul care separă în lumea materială iar distanța este proporțională cu diferența de formă. Din asta înțelegem că, din moment ce dorința de a primi încântare de la El a fost imprimată în suflete – și am arătat că această formă nu există în Creator, întrucât de la cine ar primi El – această diferență de formă, pe care au căpătat-o sufletele, le separă de esența Lui ca un topor care desprinde o piatră dintr-un munte. Și din cauza acestei disparităţi de formă, sufletele au fost separate de Creator și au devenit creaturi. (…)
10) (…) Pentru a repara această separare, care se găseşte în Kli-ul sufletelor, El a creat toate lumile și le-a separat în două sisteme, după cum spune versetul: “Dumnezeu le-a făcut unul împotriva celuilalt”, care sunt cele patru lumi pure ABYA, şi opuse lor cele patru lumi impure ABYA. Iar El a imprimat dorința de a dărui în sistemul lumilor ABYA pure, a îndepărtat din ele dorința de a primi pentru ele și a pus-o în sistemul lumilor ABYA impure. Din această cauză, ele au devenit separate de Creator și de toate lumile sfințeniei.
Din acest motiv, Klipot se numesc “morți”, ca în versetul: “jerfele morților” (Psalmi 106: 28). Iar păcătoşii care le urmează, după cum spun înțelepții noștri : Păcătoşii, sunt numiţi ‘morţi’, în viața lor, pentru că dorința de a primi imprimată în ei în opoziție de formă cu cea a Sfințeniei Sale îi separă de Viața Vieților, iar ei sunt departe de EL ca un capăt de celălalt. (…)
11) Și lumile s-au revărsat în cascadă peste realitatea acestei lumi materiale, în locul în care există un trup și un suflet, un timp al corupţiei și unul al corecției. (…)
14) Așadar, acum veți înțelege neapărat că, în total, sunt trei stări ale sufletului:
Prima stare este prezența lor în Ein Sof, în Gândul creației, unde ele deja au forma viitoare a Sfârșitului Corecției.
A două stare este prezența lor în cei șase mii de ani, împărțiti prin cele două sisteme descrise mai sus, în corp și suflet. Li s-a dat lucrarea în Tora și Miţvot, pentru a inversa voința lor de a primi și s-o transforme în voință de a dărui mulțumire Creatorului lor și deloc pentru ele însele.
În timpul acestei stări nu va exista nicio corectare la nivelul corpurilor, ci numai la nivelul sufletelor. Asta înseamnă că acestea trebuie să elimine orice aspect al primirii pentru sine, care e considerată corpul – și să rămână doar cu voința de a dărui, care este forma de dorință din suflete. (…)
A treia stare este starea de la sfârșitul corecției sufletelor, după învierea morților. În acel moment se va produce și corectarea completă a corpurilor, pentru că atunci, ele vor transforma primirea pentru ei înșiși, care este forma corpului, ca să ia forma dăruirii pure. Și atunci vor fi demne să primească pentru ele însele toată încântarea și plăcerea și bunătatea din Gândul creației.
Și prin asta, ele vor atinge o contopire temeinică, în virtutea echivalenței de formă cu Creatorul lor, de vreme ce ele nu vor primi toate acestea din dorința lor de a primi, ci din dorința lor de a aduce mulțumire Creatorului lor, căci plăcerea Lui este atunci când ele primesc de la El. (…)
16) Așadar, omul nu trebuie să se întrebe cum se face că ni s-a luat posibilitatea alegerii libere, atâta timp cât trebuie să ne desăvârșim și să ajungem în cea de-a treia stare, de vreme ce aceasta este deja prezentă în prima. Fapt este că există două căi pe care Creatorul ni le-a pregătit în cea de a doua stare, pentru a ne aduce în ce-a de-a treia:
1. Calea respectării Torei și a Miţvot.
2. Calea Suferinței, pentru că suferința în sine purifică trupul și, într-un sfârșit, ne va forța să ne inversăm voinţa de a primi sub forma unei voinţe de a dărui și să ne contopim cu El. Este așa cum au spus înțelepții noștri (Sanhedrin, 97b): “Dacă vă căiți, bun, iar dacă nu, Eu voi pune peste voi un rege precum Haman, iar el o să vă oblige să vă căiți.” Înțelepții au mai spus, despre versetul: “o voi grăbi la timpul său”: “Dacă sunt recompensați, o voi grăbi; iar dacă nu, la timpul său.”
Asta înseamnă că, dacă suntem recompensați prin prima cale, adică prin respectarea Torei și a Miţvot, noi ne grăbim astfel corectarea și nu vom avea nevoie de agonia aspră și de timpul îndelungat necesar pentru a le trăi, pentru ca ele să ne oblige să ne transformăm. Iar dacă nu, “la timpul său”, adică numai când suferințele ne vor finaliza corectarea și ne vor fi impus momentul corectării. (…)
18) (…) Și nu trebuie să ne gândim la starea altor ființe de pe lume ci doar la a omului, căci omul este centrul creației, după cum vom scrie mai jos (punctul 19). Și toate celelalte creaturi nu au nicio valoare în sine, ci doar în măsura în care îl ajută pe om să ajungă la perfecțiune. Ca urmare, ele se înalță și decad odată cu el, fără nicio considerație pentru ele însele.
19) (…) Într-adevăr, atunci când toate ființele umane vor fi de acord să abolească și să anuleze voia lor de a primi pentru sine și nu vor avea altă dorință, decât să dăruiască pentru prieteni, toate îngrijorările și pericolele din lume vor înceta să mai existe. Și toți am fi asigurați cu o viață integră și deplină, căci pentru fiecare dintre noi ar exista o lume întreagă care să aibă grijă de noi, gata să ne satisfacă nevoile.
Cu toate acestea, deși fiecare dintre noi avem numai o dorință de a primi pentru noi înșine, aceasta este sursa tuturor grijilor, a suferinței, a războaielor și a distrugerii, de care nu putem scăpa. Acestea ne slăbesc corpul prin tot felul de răni și de boli și ne dăm seama că toate chinurile din lumea noastră sunt doar manifestări oferite ochilor noștri, pentru a ne aminti să revocăm Klipa cea rea a corpului și să preluăm forma completă a dorinței de a dărui. Și este cum am mai spus: calea suferinței în sine poate să ne aducă la forma dorită. Ține însă minte că Miţvot între om și om sunt înainte de Miţvot dintre om și Dumnezeu, pentru că dăruirea către prieten îl aduce pe om la dăruire către Creatorul său.
33) Iar acum rămâne să clarificăm cea de-a șasea întrebare, care este conţinută în cuvintele înțelepților noștri, care au spus că toate lumile, Superioare și inferioare, au fost create doar pentru om. Pare foarte ciudat că pentru om, care valorează cât un fir de praf, în comparație cu realitatea ce se află în faţa noastră în această lume și cu mult mai puțin, în comparație cu lumile Superioare, Spirituale, Creatorul s-ar fi deranjat într-atât pentru a crea toate acestea pentru el. Și încă și mai ciudat este de ce ar avea nevoie omul de toate aceste vaste Lumi Spirituale.
Și trebuie să știi că orice mulțumire a Creatorului nostru, provenită din faptul că dăruiește creaturilor Sale depinde de măsura în care aceste creaturi îl simt pe El – că El este cel care dă și că El este Cel care îi bucură. Pentru că atunci El resimte o mare plăcere, ca un tată care se joacă cu fiul său preaiubit, în măsura în care fiul simte și recunoaște măreția și generozitatea tatălui său, iar tatăl îi arată toate comorile ce le-a pregătit pentru el, după cum este scris (Ieremia 31): “«Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine? Căci, când vorbesc de el, Îmi aduc aminte cu gingăşie de el, de aceea Îmi arde inima în Mine pentru el şi voi avea milă negreşit de el», zice Domnul.” (Ieremia 31, 20).
Urmăreşte cu atenție aceste cuvinte și vei ajunge să cunoști marea bucurie a Creatorului pentru cei compleți, cărora li s-a dat capacitatea de a îl simți și de a îi recunoaște măreția în toate modurile în care El le-a pregătit pentru ei, până când vor fi ca un tată cu dragul său fiu, bucuria părinților săi. Și nu mai trebuie să continuăm pe această temă, căci e suficient ca noi să știm că pentru această bucurie și mulțumire față de cei compleți a meritat ca El să creeze toate lumile, atât cele Superioare cât și cele inferioare.
39) Acum am arătat că scopul droit de Creator pentru Creația pe care El a creat-o este să poată dărui creaturilor Sale, astfel încât acestea să îl cunoască drept real și măreț și să primească toată bucuria și plăcerea pe care El a pregătit-o pentru ele, în măsura descrisă în versetul: “Îmi este Efraim un fiu scump, un copil iubit de Mine?” (Ieremia 31, 20). Astfel, se vede clar că acest scop nu se referă la sferele cele mari și nemișcate, cum ar fi pământul, luna sau soarele, oricât de luminoase ar fi ele, și nici la nivelurile vegetal sau animal, pentru că acestora le lipsește senzația celorlalți, chiar și a celor din propria lor specie. Prin urmare, cum li s-ar putea aplica acestora senzația de Divinitate și dăruirea Lui?
Numai omul este cel care, fiind înzestrat cu senzația celorlalți din aceeaşi specie, care sunt ca şi el, după ce s-a cufundat în Tora și Miţvot, când își schimbă dorința de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui și ajunge la echivalență de formă cu Creatorul său, primește toate gradele care au fost pregătite pentru el în Lumile Superioare, numite NRNHY. Prin asta, omul devine demn să primească scopul Gândului Creației. La urma urmei, scopul creării tuturor lumilor a fost numai pentru om.
40) Ştiu însă şi că lucrurile acestea sunt complet inacceptabile în ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord că omul, despre care ei cred că este inferior și fără de valoare, este centrul magnificei creații. Dar ei sunt ca un vierme născut într-o ridiche. El trăiește acolo și crede că toată lumea Creatorului este la fel de amară, de mică și de întunecoasă ca ridichea în care s-a născut. Dar de îndată ce străpunge coaja ridichii și iese afară, se minunează și zice: “Am crezut că întreaga lume era cât ridichea în care m-am născut, iar acum văd în fața mea o lume măreață, frumoasă și minunată!”
Așa sunt și cei care sunt scufundati în Klipa (singular de la Klipot) a dorinței de a primi cu care s-au născut și nu încearcă să ia din mirodeniile unice care sunt practicele Tora și Miţvot, prin care se poate sparge această Klipa dură și se poate transforma într-o dorință de a dărui încântare Creatorului. Cu siguranță ei trebuie să își determine nevrednicia și goliciunea, aşa cum sunt în realitate, neputând înțelege că această minunată realitate a fost creată doar pentru ei.
Într-adevăr, dacă s-ar fi adâncit în Tora și Miţvot pentru a dărui încântare Creatorului lor, cu toată puritatea necesară și dacă ar fi încercat să străpungă Klipa a dorinței de a primi în care s-au născut și să-şi asume dorința de a dărui, ochii lor s-ar deschide imediat și ar vedea și ar realiza singuri toate gradele de înțelepciune, inteligență și claritate care au fost pregătite pentru ei în Lumile Spirituale. Și atunci ei înșiși ar spune ce au spus și înțelepții noștri: “Ce spune un oaspete bun? «Tot ce a făcut gazda, a făcut numai pentru mine».”
41) Însă rămâne, încă, de clarificat de ce omul ar avea nevoie de toate Lumile Superioare pe care Creatorul le-a creat pentru el? La ce i-ar folosi acestea? Aminteşte-ţi că realitatea tuturor lumilor este în general împărțită în cinci lumi, numite: a) Adam Kadmon, b) Aţilut, c)Beria, d)Yeţira și e) Asiya. În fiecare dintre ele există nenumărate detalii, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM (Keter, Hohma, Bina, Tiferet și Malhut). Lumea Adam Kadmon este Keter, lumea Aţilut este Hohma, lumea Beria este Bina, lumea Yeţira este Tiferet și lumea Asiya este Malhut.
Iar Luminile ce se îmbracă în aceste cinci lumi se numesc YHNRN. Lumina Yehida strălucește în lumea Adam Kadmon, Lumina Haya strălucește în lumea Aţilut, Lumina Neşama – în lumea Beria, Lumina Ruah – în lumea Yeţira și Lumina Nefeş strălucește în lumea Asiya.
Toate aceste lumi și totul din ele sunt incluse în Numele Sfânt, Iod–Hey–Vav–Hey și în vârful lui Iod. În prima lume, Adam Kadmon, nu avem nicio percepție. Așadar, ea este doar sugerată de vârful lui Iod din Nume. De aceea nu vorbim despre ea și menționăm întotdeauna numai cele patru lumi ABYA. Iod este lumea Aţilut, Hey este lumea Beria, Vav este lumea Yeţira și Hey-ul de jos este lumea Asiya.
42) Deci am explicat cele cinci lumi care includ toată realitatea spirituală ce se extinde din Ein Sof, până în lumea această. Însă ele sunt incluse una în cealaltă și în fiecare din aceste lumi sunt cele cinci lumi, cele cinci Sfirot KHBTM, în care se îmbracă cele cinci Lumini NRNHY, ce corespund celor cinci lumi.
Iar în afară de cele cinci Sfirot KHBTM din fiecare lume, mai sunt cele patru niveluri (categorii) spirituale – Mineral (neînsufleţit), Vegetal, Animal (însufleţit) și Vorbitor. În aceasta ordine , sufletul omului este privit ca vorbitor, animalul este privit ca îngerii din acea lume, vegetalul este numit ‚veșminte’, iar mineralul este numit ‚săli’. Iar ele se îmbracă toate unul în cealălalt: nivelul vorbitor, care e reprezentată de sufletele oamenilor, îmbracă cele cinci Sfirot, KHBTM, care înseamnă Divinitatea din acea lume. Nivelul animal, reprezentat de îngeri, îmbracă sufletele; nivelul vegetal, veșmintele, îmbracă îngerii, iar nivelul mineral, sălile, gravitează în jurul tuturor.
Îmbrăcarea înseamnă că nivelurile se slujesc unul pe celălalt și se dezvoltă unul din celălalt, așa cum am clarificat despre nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, din această lume (Punctele 35-38): cele trei niveluri – mineral, vegetal şi animal – nu s-au dezvoltat pentru ele însele, ci numai pentru că cel de-al patrulea nivel, care este omul, să se poată dezvolta și ridica din ele. Așadar, rolul lor este doar să îi slujească omului și să îi fie de folos.
La fel stau lucrurile în toate lumile spirituale. Cele trei niveluri – mineral, vegetal şi animal – au apărut acolo numai pentru a sluji și a fi de folos nivelului vorbitor de acolo, care este sufletul omului. Așadar, se consideră că ele toate îmbracă sufletul omului, adică îl slujesc.
43) Când omul se naște, el primește imediat un Nefeş (*) de Keduşa (Sfințenie). Dar nu este un Nefeş efectiv, ci doar partea sa posterioară, adică ultimul său aspect, care se numește punct, fiind foarte mic. Acesta se îmbracă în inima omului, în dorința sa de a primi, care se găsește în principal în inima omului. (…)
55) Și astfel se elucidează întrebarea noastră: Pentru ce are omul nevoie de Lumile Superioare pe care le-a creat Creatorul pentru el? Ce nevoie are el de ele?. Acum vei vedea că omul nu poate să-L mulțumească pe Creatorul său, decât cu ajutorul tuturor acestor lumi. Asta pentru că el realizează Luminile și gradele sufletului său, numite NRNHY, în funcție de măsura purităţii a voinței sale de a primi. Și cu fiecare grad pe care îl dobândeşte, Luminile acelui grad îl ajută în purificare.
Așadar se ridică în grade până când ajunge la bucuriile stării finale din Gândul Creației (Punctul 33). În Zohar este scris (Noah, Punctul 63), despre versetul: “Cel ce vine să se purifice este ajutat”. Se pune întrebarea: “Ajutat cu ce?”. Și se răspunde că este ajutat cu un suflet sfânt. Pentru că este imposibil să se obţină purificarea dorită întru Gândul Creației, altfel decât cu ajutorul tuturor gradelor NRNHY ale sufletului.
57) Acum poți înțelege pustietatea și întunericul ce s-a așternut peste noi în această generație, așa cum nu am mai văzut niciodată până acum. Asta întrucât până și adoratorii Creatorului au abandonat studiul secretelor Torei.
RAMBAM a spus deja despre asta că, dacă un şir de o mie de orbi merg pe o cale și există măcar unul dintre ei care vede, cu siguranță ei vor merge pe calea bună și nu se vor împiedica de gropi sau obstacole, pentru că îl urmează pe cel văzător care-i conduce. Dar dacă nu există o asemenea persoană, ei cu siguranță s-ar împiedica de orice obstacol din drum și ar cădea în gropi.
Tot aşa este și cu problema cu care ne confruntrăm noi. Dacă cel puţin cei care se închină Creatorului s-ar fi angajat în internalitatea Torei și ar fi atras o Lumină completă din Ein Sof, atunci întreaga generație i-ar fi urmat. Și cu toții ar fi fost siguri de drumul lor și nu ar fi decăzut. Dar dacă până și slujitorii Creatorului s-au îndepărtat de această înțelepciune, nu e de mirare că întreaga generație eșuează din cauza lor. Și din cauza marii mele amărăciuni, nu pot să dezvolt acest subiect!
58) Într-adevăr, cunosc motivul: în principal, este din cauza diminuării în general a credinței, mai ales a credinței în oamenii sfinți, în oamenii înțelepți ai tuturor generațiilor. Iar cărțile de Cabala și Zohar-ul sunt pline de parabole corporale. Așadar, oamenii se tem să nu piardă mai mult decât o să câștige, căci ar putea cu ușurință să eşueze în corporalitate. Și asta este ceea ce m-a determinat să scriu o interpretare amănunțită a scrierilor lui ARI, și acum și a sfântului Zohar. Și am îndepărtat complet acea grijă, pentru că am explicat și am dovedit în mod clar înțelesul spiritual din spatele scrierilor, care sunt abstracte și golite de orice imagine corporală, dincolo de spațiu și dincolo de timp, după cum vor vedea cititorii, pentru a permite întregului Israel să studieze Zohar-ul și să fie încălziți de Lumina lui sacră.
Și am numit acel comentariu explicativ Sulam (Scara), pentru a arăta că scopul comentariului meu este la fel ca rolul oricărei scări: dacă ai un pod plin cu de toate, atunci tot ce îți trebuie este o scară pentru a ajunge acolo. Și atunci, toate bucuriile din lume îți vor fi la îndemână. Dar scara nu este un scop în sine și pentru sine, pentru că dacă te oprești la mijlocul ei și nu urci până în pod, scopul tău nu va fi atins.
La fel este și cu comentariul meu la Zohar, pentru că încă nu s-a creat calea de a clarifica pe deplin aceste cuvinte foarte profunde. Dar cu toate acestea, prin comentariul meu, am construit o cale și o intrare pentru toți, prin care să ajungă și să se cufunde și să analizeze însăși Cartea Zohar, căci numai atunci va fi îndeplinit scopul pe care l-am avut în scrierea acestui comentariu.
59) Și toți cei ce cunosc secretele sfintei cărți Zohar, adică toți cei ce înțeleg ce este scris în ea, sunt de acord în unanimitate că sfânta Carte Zohar a fost scrisă de Dumnezeiescul Tanna (înțelept), Rav Șimon Bar Yohai. Numai cei ce sunt departe de această înțelepciune se îndoiesc de originea ei și au tendința de a spune, bazându-se pe povești inventate de cei ce se opun acestei înțelepciuni, că autorul ei ar fi cabalistul Rav Moșe de Leon sau alți contemporani ai acestuia.
60) Cât despre mine, din ziua în care, prin Lumina Creatorului, mi-a fost permis să arunc o privire în această Carte sfântă, nici nu mi-a trecut prin cap să îi pun la îndoiala originea, pentru simplul motiv că tot conținutul acestei cărți îmi aduce în inimă virtutea lui Tanna Rașbi (Rav Șimon Bar Yohai), mult mai mult decât toți ceilalți înțelepți. Și dacă ar fi să văd clar că scriitorul ei ar fi un altul, cum ar fi Rav Moșe de Leon, atunci aș lăuda meritul lui Rav Moșe De Leon mai mult decât al oricărui alt înțelept, chiar și decât al lui Rașbi.
Într-adevăr, judecând după profunzimea înțelepciunii din această carte, dacă ar fi să aflu clar că scriitorul ei ar fi unul dintre cei 48 de profeți, aș considera asta mult mai acceptabil decât să o pun pe seama unuia dintre înțelepți. Mai mult, dacă aș găsi că Moise însuși ar fi primit-o de la însuși Creatorul, pe muntele Sinai, atunci mintea mea s-ar împăca cu adevărat, pentru că o asemenea compozitie e demnă de el. Așadar, de vreme ce am fost binecuvântat să pun laolaltă o interpretare suficientă, care permite fiecărui cercetător să înțeleagă ceea ce e scris în carte, cred că sunt scutit pe deplin de orice strădanie în acea analiză, căci orice persoană care cunoaște Zohar-ul va confirma că autorul cărții nu este nimeni altul, decât Tanna Rașbi.
61) În consecinţă, se ridică întrebarea: “De ce nu a fost dezvăluit Zohar-ul generațiilor anterioare, ale căror virtuți fără îndoială că erau mai mari decât ale celor mai recente și erau mai vrednice de acestea? De asemenea, trebuie să întrebăm: De ce nu a fost comentariul la Cartea Zohar revelat înainte de epoca lui ARI, de ce nu a fost dezvăluit cabaliștilor predecesori lui? Și cea mai tulburătoare întrebare dintre toate: de ce comentariile la cuvintele lui ARI și la Zohar nu au fost dezvăluite din vremea lui Ari și până la generația noastră?
Răspunsul este că, lumea, în timpul celor 6000 de ani de existență, este ca un Parţuf împărțit în trei părți: Roş (cap), Toh (interior), Sof (sfârșit), adică – HBD (Hohma, Bina, Da’at), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet), NHY (Neţah, Hod, Yesod). Asta au spus înțelepții noștri: Două milenii de Tohu (haos), două milenii ale Torei și două milenii ale Zilelor lui Mesia. (Sanhedrin 97a).
În primele două milenii, considerate Roş și HBD, Luminile erau foarte mici. Erau considerate ca Roş fără Guf (corp), având doar Luminile Nefeş. Asta deoarece există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim (vase), regula este că primele Kelim se dezvoltă mai întâi, în fiecare Parţuf; în cazul Luminilor, este invers – Luminile mai mici se îmbracă primele în Parţuf.
62) Așadar, atâta timp cât în Kelim se află numai părțile superioare, Kelim HBD, acolo se îmbracă numai Luminile Nefeş, care sunt Luminile cele mai mici. De aceea, despre primele două milenii se scrie că sunt considerate Tohu. Iar în următoarele două milenii ale lumii, care sunt Kelim ale HGT, în lume coboară și se îmbracă Lumina Ruah, care este considerată Tora. De aceea se spune despre cele două milenii de mijloc că ele sunt Tora. Iar ultimele două milenii sunt Kelim ale NHYM (Neţah, Hod, Yesod, Malhut). Ca urmare, în acele vremuri, se îmbracă în lume Lumina Neşama, care este Lumină mai mare – și astfel, acelea sunt zilele lui Mesia.
Așa se întâmplă și în fiecare Parţuf. În vasele HBD, HGT, prin Hazeh (piept), Luminile sunt acoperite și nu încep să deschidă Hasadim, ceea ce înseamnă că apariția sublimei Lumini Hohma are loc numai de la Hazeh în jos, în NHYM. Acesta este motivul pentru care, înainte ca vasele NHYM – ultimele două milenii – să înceapă să apară în Parţuf-ul lumii, înțelepciunea Zohar-ului în special și Înțelepciunea Cabala în general au fost ascunse de lume.
Dar în timpul lui ARI, când s-a apropiat momentul completării vaselor (Kelim) de sub Hazeh, s-a dezvăluit în lume Lumina sublimei Hohma, prin sufletul Divinului Rabi Isaac Luria (ARI), care era pregătit să primească acea mare Lumină. Și astfel, el a dezvăluit principalele elemente din cartea Zohar și din Înțelepciunea Cabala, până când și-a depășit toți predecesorii.
Cu toate acestea, întrucât aceste Kelim încă nu erau complete (căci el a decedat în 1572), lumea încă nu era demnă de a descoperi cuvintele sale, iar cuvintele lui sfinte erau cunoscute doar catorva aleși, cărora le-a fost interzis să le spună lumii.
Acum, în timpul generației noastre, când ne apropiem de sfârșitul ultimelor două milenii, ne-a fost dată permisiunea să dezvăluim cuvintele sale și cuvintele Zohar-ului în lume într-o mare măsură, în așa fel încât, de la genereația noastră încolo, cuvintele Zohar-ului să fie dezvăluite din ce în ce mai mult lumii, până ce va fi dezvăluit în întreaga sa dimensiune, după cum voiește Creatorul.
63) Acum poate fi înţeles faptul că, în realitate, meritul primelor generații față de ultimele nu are limită, pentru că asta este regula în toate Parţufim ale lumilor și ale sufletelor, anume că cel mai pur este primul ales în Parţuf. Așadar, acele Kelim mai pure, HBD, au fost cele alese mai întâi, în lume și în suflete.
Astfel, sufletele din primele două milenii erau mult mai Sus. Cu toate astea, ele nu au putut primi Lumina în măsura completă, pentru că din ele și din lume lipseau părțile inferioare, care sunt HGT NHYM.
Iar după aceea, în mileniile de mijloc, când în lume și în suflete au fost selectate Kelim ale HGT, sufletele era într-adevăr foarte pure, în sine și din sine. Asta întrucât virtutea vaselor HGT este foarte apropiată de cea a HBD. Cu toate acestea, Luminile încă mai erau ascunse în lume, din cauza absenței Kelim de la Hazeh în jos, în lume și în suflete.
De aceea, în generația noastră, deși esența sufletelor este cea mai rea, ceea ce constituie motivul pentru care nu au putut fi alese pentru Keduşa până acum, ele sunt cele care care completează Parţuf-ul lumii și Parţuf-ul sufletelor în ceea ce privește Kelim, iar lucrarea este încheiată doar prin ele.
Asta pentru că acum, când Kelim ale NHY sunt completate și toate Kelim: Roş, Toch, Sof sunt în Parţuf, sunt extinse – în Roş, Toch, Sof – tuturor celor care sunt merituoşi, întregi măsuri ale Luminii, adică NRN complete. Ca atare, Luminile cele mai înalte se pot manifesta numai după formarea acestor suflete inferioare, nu înainte.
66) Este de reținut faptul că în toate există internalitate și externalitate. În lume, în general, Israel, descendenții lui Abraham, Isac și Iacob sunt considerați a fi internalitatea lumii, iar cele șaptezeci de națiuni sunt considerate a fi externalitatea ei. De asemenea, și în cadrul lui Israel înşişi există o internalitate – cei care sunt slujitori din toată inima ai Creatorului și există o externalitate – cei care nu se dedică lucrării Creatorului. Și în națiunile lumii există o internalitate – Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, și o externalitate – aceia dintre ei rudimentari și răufăcători.
În plus, printre slujitorii Creatorului, între Copiii lui Israel, există o internalitate, adică aceia recompensaţi cu înțelegerea sufletului internalității Torei și a secretelor ei și o externalitate, adică aceia care doar respectă partea practică a Torei.
Tot așa, există o internalitate în fiecare om al lui Israel – Israel cel lăuntric – care este punctul din inimă, și o externalitate, care sunt Națiunile Lumii dinăuntru, trupul însuși. Dar chiar și Națiunile Lumii lăuntrice din acea persoană se consideră prozeliți, de vreme ce, aderând la internalitate, ele devin ca prozeliții din Națiunile Lumii, care au venit și au aderat la întregul Israel.
67) Când un om al lui Israel își amplifică și își evidențiază internalitatea, care este Israel cel din acel om, mai presus de externalitate, care sunt Națiunile Lumii din el, adică atunci când cineva își dedică majoritatea eforturilor pentru a-și amplifica și a-și înălța internalitatea, pentru a-și hrăni sufletul și a face eforturi minore, doar ceea ce este necesar, pentru a susține Națiunile Lumii în el, adică nevoile corporale, după cum este scris (Avot, 1), “Fă Tora ta permanentă și munca vremelnică”, procedând astfel, el face să se înalțe Copiii lui Israel și în internalitate și în externalitatea lumii, iar Națiunile Lumii, care sunt externalitatea, să recunoască și să confirme valoarea Copiilor lui Israel.
Iar dacă, Doamne ferește, se întâmplă contrariul și un om al lui Israel își amplifică și își apreciază externalitatea, care înseamnă Națiunile Lumii din el, mai mult decât Israel cel din el, după cum este scris (Deuteronom 28): “Străinul care este în lăuntrul tău”, adică externalitatea din acel om, crește și se înalță, iar tu, internalitatea, Israel cel din tine decade. Prin aceste acțiuni, omul face ca externalitatea lumii în general, Națiunile Lumii, să se înalțe încă și mai mult și să îl depăsească pe Israel, doborându-i la pământ, iar Copiii lui Israel, internalitatea în lume, să se afunde în adânc.
68) Să nu te mire că acțiunile unei persoane aduc înălțarea sau la decăderea întregii lumi, căci este o lege fixă, aceea că generalul și particularul sunt egale, ca două semințe în aceeași teacă. Și tot ce se aplică la general se aplică și la particular. Mai mult, părțile fac ceea ce se găsește în întreg, căci generalul poate apărea numai după ce apar părțile din el, conform cantității și calității părților. Evident, valoarea unei acțiuni a unei părți face ca tot întregul să se înălțe sau să decadă.
Asta te va face să înțelegi ceea ce este scris în Zohar, anume că prin implicarea în Cartea Zohar și în Înțelepciunea adevărului, ei vor fi răsplătiți cu izbăvirea completă din exil (Tikunim, sfârșitul lui Tikun, nr. 6). Am putea să ne întrebăm, ce legătură are studiul Zohar-ului cu izbăvirea lui Israel între națiuni?
69) Din cele de mai sus putem să înțelegem clar că și Tora conține internalitate și externalitate, la fel ca întreaga lume. Ca urmare, cel care se implică în studiul Torei are și aceste două grade. Atunci când își mărește truda în ceea ce privește internalitatea Torei și secretele ei, persoana, în acea măsură, face că virtutea internalității lumii – care sunt Israel – să se înalțe mult deasupra externalității lumii, care sunt Națiunile Lumii. Și toate națiunile vor confirma și vor recunoaște meritul lui Israel față de ele, până la realizarea cuvintelor: “Popoarele îi vor lua și îi vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara Domnului” (Isaia 14.2), precum și: “așa vorbeşte Domnul Dumnezeu: «Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor adduce înapoi pe fiii tăi în braţewle lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri».” (Isaia 49:22).
Dar dacă, Doamne ferește, se va întâmpla contrariul, iar un om al lui Israel va degrada virtutea internalității Torei și a secretelor ei, care are de a face cu manifestarea sufletelor noastre și cu gradele acestora, precum și percepția și gusturile Miţvot cu privire la avantajul externalității Torei, care se ocupă numai de partea practică? De asemenea, chiar dacă cineva se implică ocazional în internalitatea Torei și dedică doar puțin din timpul său acestui lucru, atunci când nu e nici zi, nici noapte, ca și cum ar fi inutil, prin aceasta dezonorează și degradează internalitatea lumii, care sunt Copiii lui Israel și amplifică externalitatea lumii – adică Națiunile Lumii – mai presus de aceștia. Un astfel de om va umili și va dezonora pe Copiii lui Israel și va privi pe Israel ca fiind de prisos, ca și cum lumea n-ar avea nevoie de ei – Doamne ferește.
Mai mult, prin asta, acel om va face chiar ca externalitatea din Națiunile Lumii să fie mai puternică decât propria sa internalitate, căci cei mai răi din Națiunile Lumii, răufăcătorii și distrugătorii lumii cresc mai presus de internalitatea sa, adică de Cei Drepți din Națiunile Lumii. Și atunci, astfel de oameni creează tot dezastrul și măcelul plin de ură pe care l-a văzut generația noastră – să ne ferească Dumnezeu de aici înainte.
Așadar, vedeți că izbăvirea lui Israel și ridicarea lui Israel depind de studiul Zohar-ului și de internalitatea Torei. Și invers, toată distrugerea și decăderea Copiilor lui Israel se întâmplă pentru că ei au abandonat internalitatea Torei. I-au degradat meritul și l-au făcut să pară de prisos.
70) Iată ce este scris în Tikuunim (corecţiile) din Zohar (Tikkun 30): “Trezește-te și ridică-te pentru Sfânta Divinitate, căci ai o inimă goală, fără înțelegerea de a ști și de a o dobândi, deși este în tine.” Înțelesul, după cum este scris (Isaia 40), este acela că în inima fiecăruia din Israel tună o voce, strigă și se roagă pentru a ridica Sfânta Divinitate, care este adunarea sufletelor lui Israel. Dar Divinitatea spune: “Nu am nicio putere să mă ridic din țărână, căci «toată carnea e doar iarbă», cu toții sunt ca niște sălbăticiuni și mănâncă fân și iarbă.” Asta înseamnă că ei respectă Miţvot fără de minte, precum sălbăticiunile și că toată bunătatea e ca o floare de câmp, toate faptele bune pe care le fac, le fac pentru ei înșiși.
Asta înseamnă că, prin Miţvot pe care le îndeplinesc, nu au intenția să le facă pentru a-L încânta pe Creator. Mai degrabă, ei respectă Miţvot numai spre binele lor, și chiar și cei mai buni dintre ei, care își dedică tot timpul angajându-se în Tora, o fac doar pentru binele trupului lor, fără scopul dezirabil: acela de a-L mulțumi pe Creatorul lor.
Se spune despre generația acestor vremuri: Un spirit pleacă și nu se va întoarce în lume, adică spiritul lui Mesia, care trebuie să-i izbăvească Israel de toate nenorocirile lor până la mântuirea completă, să respecte cuvintele: “căci pământul va fi plin de cunoașterea Domnului.” Acel Spirit a plecat și nu strălucește în lume.
Vai de cei care fac ca spiritul lui Mesia să plece și să părăsească lumea și să nu se poată întoarce în lume. Ei sunt cei care fac Tora să fie seacă, fără niciun fel de urmă de înțelegere și de rațiune. Ei se limitează la partea practică a Torei și nu vor să încerce să înțeleagă Înțelepciunea Cabala, să știe și să înțeleagă secretele Torei și aromele Miţvot. Vai de ei, căci prin aceste acțiuni ei dau naștere săraciei, dezastrului și furtului, prădăciunii, uciderii și distrugerilor din lume.
71) După cum am explicat, motivul pentru cuvintele lor este că, atunci când toți cei care se implică în Tora își degradează propria internalitate și internalitatea Torei, lăsând-o ca și cum ar fi de prisos în lume și se angajează în ea numai la un moment care nu este nici zi, nici noapte, iar în această privință sunt ca orbul care caută zidul; prin aceasta, ei își intensifică propria externalitate, beneficiul trupului lor. De asemenea, ei consideră externalitatea Torei mai presus de internalitatea Torei. Și prin aceste acțiuni, ei fac ca toate formele de externalitate din lume să fie mai presus de toate părțile interioare din lume, fiecare conform esenței sale.
Este așa întrucât externalitatea în întregul Israel, adică Națiunile Lumii din ei, este mai puternică și revocă internalitatea din întregul Israel, care sunt cei măreți întru Tora. De asemenea, externalitatea din Națiunile Lumii – distrugătorii dintre ei – intensifică și trezeşte internalitatea din ei, care sunt Cei Drepți dintre Națiunile Lumii. În plus, externalitatea întregii lumi, care înseamnă Națiunile Lumii, intensifică și trezeşte internalitatea lumii, Copiii lui Israel.
Într-o astfel de generație, toți distrugătorii din Națiunile Lumii își înalță capetele și doresc în principal să distrugă și să-i ucidă pe Copiii lui Israel, după cum este scris (Yevamot 63): “Niciun dezastru nu vine în lume, decât pentru Israel.” Asta înseamnă, după cum este scris în corecţiile de mai sus, că provoacă sărăcie, dezastru, furt, ucidere și distrugere în toată lumea.
Și prin multele noastre greșeli, am asistat la toate cele spuse în Tikunim menționate mai sus și, mai mult, judecata i-a lovit pe cei mai buni dintre noi, după cum au spus înțelepții noștri (Baba Kama 60): și începe mai întâi cu cei drepți. Și din toată gloria pe care Israel a avut-o în Polonia și în Lituania etc., nu mai rămân decât rămășițele din țara noastră sfântă. Acum e treaba noastră, a rămășițelor, să corectăm acea nedreptate teribilă. Fiecare dintre noi, cei rămași, trebuie să luăm asupra noastră, cu inima și cu sufletul, intensificarea internalității Torei, căreia să-i dăm locul de drept, conform meritului său asupra externalității Torei.
Și atunci, fiecare dintre noi va fi răsplătit cu intensificarea propriei sale internalități, adică a Israel, cel din noi, care înseamnă nevoile sufletului mai presus de propria noastră externalitate, care înseamnă Națiunile Lumii din noi, adică nevoile trupului. Acea forță va veni pentru întregul Israel, până ce Națiunile Lumii din noi recunosc și confirmă meritul marilor înțelepți ai lui Israel asupra lor, și îi ascultă și li se supun.
De asemenea, internalitatea Națiunilor Lumii, Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, vor depăși în putere și își vor supune externalitatea, care sunt distrugătorii. Iar internalitatea lumii, care este Israel, se va înălța în tot meritul și în toate virtuțile sale deasupra externalității lumii, care sunt națiunile. Atunci, toate Națiunile Lumii vor recunoaște și vor confirma meritul lui Israel asupra lor.
Și ei vor urma cuvintele (Isaia 14:2): “Popoarele îi vor lua și-i vor aduce înapoi la locuinţa lor, şi casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului.” Și de asemenea (Isaia 49:22): “vor aduce înapoi pe fiii tăi în bratele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.” Asta este scris în Zohar (Nasoh, p. 124b): prin această lucrare, care este Cartea Zohar, ei vor fi eliberați din exil cu milă. Amin, așa să fie!
_______________
Nota: Textul integral al articolului „Introducere la Cartea Zohar” poate fi consultat în Volumul „Cabala pentru Student” – link
înapoi la REVELAREA CARTII ZOHAR – link