LUMINA ÎNŢELEPCIUNII ŞI UNIFICAREA CU CREATORUL
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)
Cuvântul Egipt (Miţrayim), reprezintă Împărăţia (Malhut) în stăpânirea Egoismului. Amalek este denumirea poporului care se luptă contra lui Israel. Înţelesul cuvântului Israel este: Cei care merg direct (Yaşar), către El, El fiind Creatorul. Miţrayim este egoismul nostru care ne ţine în mrejele sale pe deplin. Egoismul se năpusteşte tocmai asupra acelora care doresc să scape de acesta, adică din Galut Miţrayim. Cel care îşi începe drumul spre spiritualitate va trebui să-l înfrunte pe Amalek care-i va ieşi în cale, când el este abia la începutul acestui drum.
Cei aleşi de Creator spre a-i face să dorească să-L dobândească şi să se contopească cu El, sunt aceia pe care tot Creatorul îi împovărează cu egoismul, care devine din ce în ce mai grosier. Totodată El îl aţâtă pe Amalek contra aleşilor săi, pentru a crea în ei dorinţa de a-L cunoaşte, pentru a nu le permite să se mulţumească doar în a deveni puţin mai buni ca indivizi. Cei aleşi au de înfruntat mari greutăţi în căutarea unui drum mai bun şi a unor fapte mai bune. În mod neaşteptat le piere pofta de a mai studia, fiind şi copleşiţi de oboseală, de nu au putere nici pentru obligaţii neînsemnate.
Această etapă de răsculare a trupului şi lupta noastră contra trupului care rezistă schimbării, are loc întrucât omul, făcut din carne şi oase, caută câştig în orice ar făptui. Mintea şi trupul, ego-ul nostru, doresc să cunoască exact cine este Creatorul, către care duce acest drum, ce ne reiese din atâtea eforturi depuse, spre a parcurge o cale presărată de greutăţi şi renunţări.
Pentru a obţine sprijin din partea trupului şi raţiunii, trebuie să le dăm asigurări că vor avea de câştigat şi vor avea chiar parte de plăcere în cursul acestei aventuri spirituale. Prin însăşi esenţa procreerii noastre suntem construiţi astfel, modul nostru de gândire funcţionează astfel. Nu ne putem transfera din lumea noastră în lumea spirituală ca prin farmec, ci este nevoie de a munci din greu pentru a înţelege raţiunea şi trăirile unei lumi opuse. Aceasta se atinge prin focalizarea ideilor şi conştientizarea intenţiilor noastre asupra Creatorului clipă de clipă, oră de oră, neîncetat. Şi să nu uităm că în lumea spirituală se exercită o altfel de raţiune, cea interioară, şi dorinţe cu totul opuse acelora cunoscute inimii şi minţii noastre, prizonieri ai egoismului.
Din aceasta cauză, pentru a evada înspre lumea spirituală, este necesară revoluţionarea modului egoist de gîndire al umanităţii, pentru a o aduce la forma superioară de gândire şi percepere, ajungând să-l înlocuim pe „a primi”, cu „a dărui”. Iar nouă, născuţi cu ego şi cu încăpăţânare, ne este tare greu să scăpăm de aceste trăsături, raţiunea fiind slujitorul devotat al ego-ului, şi ea fiind încăpăţânată. Schimbarea lor în instrumente opuse ale gândirii şi perceperii spirituale, este abordabilă numai prin intervenţia Creatorului.
Exact aceasta este cauza pentru care primim semne de la Creator care ne dă să înţelegem că suntem neputincioşi în a ne rectifica singuri, iar El ne împinge să încercăm legătura cu El, cu sau fără voia noastră, prin greutăţile suferite, trimise de El însuşi. Minuni şi farmece nu constituie condiţii. Omul nu poate să pretindă de la Creator să-i trimită miracole, si să le insufle forţe să meargă împotriva raţiunii, adică prin “Emuna Lema’ala Mi haDa’at”-„Credinţă deasupra raţiunii”, sau să fie inspirat de miracole pentru înălţarea spirituală.
Se povesteşte în Tora, că imediat după exodul din Egipt, poporul lui Israel primeşte revelarea Creatorului în miracolele pe care le produce El, şi imediat este atacat de către Amalek. Cu cât înaintăm în spiritualitate, cu atât primim mai multă raţiune de la Cel Superior. În paralel, suntem obligaţi să ne întărim iar şi iar credinţa, pentru a nu distruge armonia dintre raţiune şi credinţă. Dacă nu vom reuşi să adâncim credinţa, paralel cu raţiunea superioară care ni se dăruie, ne va cuceri iarăşi egoismul. Astfel este continuată munca armonizării balanţei delicate, până ce ajungem a ne reuni cu Creatorul. În situaţia reunirii cu Creatorul, raţiunea superioară primită pe parcurs, ajunge la nivelul la care realizăm “raţionarea absolută”, lumina cea mai intensă – Ohr Hohma, Lumina Înţelepciunii, fără grade. Se spune în Cabala că la începutul Creaţiei, “a fost doar o Lumină Superioară simplă care umplea toată realitatea” (Pomul vieţii – ARI).
Adică la început, Lumina Superioară lumina peste toată lumea, fără diferenţă de grade, totul era foarte clar, fără început şi fără sfîrşit, fără nuanţe, totul era tangibil.
(înapoi la Cartea URMEAZĂ-ŢI INIMA – click)